Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 8

Pictură de Monica Vasiloaia

.

CAPITOLUL 8 – Mântuirea ce va să vină prin Mesia.

1: Şi a fost cuvântul Domnului Atotţiitorului, zicând:

„Capitolul [8] este segmentat în două părţi, bine delimitate prin formula introductivă identică (versetele 1 şi 18). Cele două segmente sunt prevestiri de bine pentru Ierusalim. Primul dintre ele cuprinde şapte oracole privitoare la întoarcerea Domnului în Ierusalim, la o nouă eră de pace, prosperitate şi binecuvântare”[1].

2: „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:

Cu mare gelozie am fost gelos pe Ierusalim şi pe Sion

şi cu mânie mare l-am gelozit.

3: Aşa grăieşte Domnul:

Mă voi întoarce în Sion

şi-n mijlocul Ierusalimului voi locui;

şi Ierusalimul se va chema cetate adevărată,

iar muntele Domnului Atotţiitorului

munte sfânt.

Cetate adevărată sau cetatea cea adevărată (SEP 5): „Acest calificativ nu mai apare în altă parte, pentru Ierusalim; el a fost mai târziu aplicat de creştini Ierusalimului ceresc sau Bisericii. Origen numeşte adevăratul Ierusalim […] acel Ierusalim pe care Iisus interzice să te juri, pentru că este cetatea Marelui Împărat (Matei 5, 35: expresia provine din Psalmul 47/48, 3)”[2].

4: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:

Bătrâni şi bătrâne

încă vor locui pe uliţele Ierusalimului,

fiecare ţinându-şi în mână toiagul

pe care i se sprijină mulţimea zilelor.

Spre deosebire de alte locuri (Amos 5, 16; Plângeri 2, 11-12; 4, 18 ş. a.), unde pieţele (redate de Anania prin uliţe) sunt asociate cu mari dezastre, aici „pieţele publice sunt un simbol al fericirii regăsite”[3].

5: Şi pline vor fi uliţele cetăţii

de copilandri şi copile

jucându-se în stradă.

6: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:

Dacă-n zilele acelea

fi-va aceasta cu neputinţă

în ochii rămăşiţei acestui popor,

fi-va oare tot cu neputinţă

în ochii Mei?

zice Domnul Atotţiitorul.

7: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:

Iată, Eu Îmi voi mântui poporul

din ţara Soarelui-Răsare

şi din ţara Soarelui-Apune;

„Soare-Răsare, Soare-Apune: termeni generici pentru toate laturile în care fiii lui Israel fuseseră împrăştiaţi. Isaia se rostise în acelaşi sens: De la Soare-Răsare îţi voi aduce urmaşii, şi de la Apus te voi aduna (Isaia 43, 5)”[4].

8: şi-l voi aduce şi-l voi aşeza

în mijlocul Ierusalimului

şi-Mi va fie Mie popor,

iar Eu îi voi fi Dumnezeu

întru adevăr şi-ntru dreptate.

9: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întărească-se mâinile voastre, ale celor ce-n zilele acestea auziţi aceste cuvinte din gura profeţilor, din ziua-n care a fost întemeiată casa Domnului Atotţiitorului şi din vremea când templul a fost zidit.

10: Fiindcă mai înainte de zilele acelea simbria oamenilor nu va fi spre câştig, iar vitele nu vor avea preţ; nici cel ce va intra şi nici cel ce va ieşi nu va avea tihnă, din pricina necazurilor; şi Eu pe toţi oamenii îi voi porni, pe fiecare împotriva vecinului său.

„Restaurarea va fi precedată de o perioadă grea, de ultimă purificare”[5].

„Spre deosebire de textul grecesc, care foloseşte în acest verset timpul viitor, Textul Masoretic oferă aici o imagine a unor fapte plasate în trecut. Theodor al Mopsuestiei şi Theodoret citesc un text cu verbele la trecut, iar Didim, deşi are un text cu verbe la viitor, le comentează ca pe nişte acţiuni din trecut, de vreme ce le situează înainte de zilele făgăduinţei şi le dă o valoare alegorică atemporală”[6].

11: Dar acum nu Mă voi purta cu rămăşiţa acestui poporal Meu aşa cum am făcut-o în zilele de dinainte, zice Domnul Atotţiitorul;

12: ci voi arăta pace. Via îşi va da rodul şi pământul îşi va da odraslele şi cerul îşi va da roua; şi pe toate acestea le voi da ca moştenire rămăşiţei poporului Meu.

13: Şi va fi că voi, casa lui Iuda şi casa lui Israel, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, tot astfel Eu vă voi mântui şi veţi fi binecuvântare. Îndrăzniţi şi întăriţi-vă mâinile!

14: Căci aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Aşa cum am socotit să vă aduc necazuri atunci când părinţii voştri M-au mâniat – zice Domnul Atotţiitorul – şi nu Mi-a părut rău,

15: tot astfel sunt gata şi-am socotit în zilele acestea să-i fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Îndrăzniţi!

16: Iată lucrurile pe care le veţi face: Rostiţi adevărul, fiecare către aproapele său!; judecaţi adevăr şi judecată de pace în porţile voastre!;

În porţile voastre: „în pieţele din faţa porţilor cetăţii, unde aveau loc judecăţile publice”[7].

„Porunca de a spune fiecare aproapelui său adevărul este reluată de Pavel în Efeseni 4, 25”[8].

17: şi nimeni dintre voi să nu gândească-n inima lui ceva rău pentru aproapele său, iar jurământul mincinos să nu-l iubiţi; fiindcă Eu pe toate acestea le-am urât, zice Domnul Atotţiitorul”.

„Acest verset este citat de Pavel în I Corinteni 13, 5 şi apare şi în Epistola lui Barnaba 2, 8”[9].

Dumnezeu spune prin profet, cu alte cuvinte: „Şi proorocul Zaharia a cunoscut că păcatul împotriva păcii este mare şi cumplit […]. Dacă veţi fi mincinoşi, ranchiunoşi, dacă veţi jura mincinos, dacă veţi uita poruncile Mele, cu moarte veţi muri”[10].

18: Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

19: „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Postul din luna a patra şi postul dintr-a cincea şi postul dintr-a şaptea şi postul dintr-a zecea îi vor fi casei lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi de bune sărbători: să vă veseliţi, adevărul şi pacea să le iubiţi.

Postul din luna a cincea era în amintirea dărâmării Ierusalimului, iar cel din luna a şaptea comemora asasinarea guvernatorului Godolia. „Postul din luna a patra amintea spărtura făcută în zidul Ierusalimului în iunie-iulie 587, iar cel din luna a zecea se raporta la începutul asedierii Ierusalimului, către sfârşitul lui decembrie 589 î. Hr. Acum însă ele nu mai pot fi prilejuri de întristare, ci de bucurie”[11].

20: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Încă vor veni popoare multe şi locuitorii multor cetăţi.

21: Locuitorii din cinci cetăţi se vor aduna într-o singură cetate, zicând: Să mergem cu de-adinsul şi să ne rugăm înaintea Domnului şi să căutăm faţa Domnului Atotţiitorului: – Voi merge şi eu!…

22: Popoare multe şi neamuri multe vor veni şi vor căuta-n Ierusalim faţa Domnului Atotţiitorului, ca să îmbuneze faţa Domnului.

23: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor se vor agăţa de poala hainei unui bărbat iudeu, zicând: – Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu e cu voi”!

„Versetele 20-23 cuprind o viziune universalistă: Ierusalimul devine capitala spirituală a omenirii”[12].

Zece oameni: „Pentru Părinţi, zece oameni înseamnă aici neamuri numeroase: Theodor al Mopsuestiei înţelege că, după întoarcerea supravieţuitorilor din exil, mulţi străini, văzând bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de poporul Său, îi vor lua drept călăuză ca să ajungă la adevăr. Pentru Chiril al Alexandriei, păgânii se vor prinde de apostoli, aşa cum fac copiii agăţându-se de hainele părinţilor, pentru a merge pe calea lor; se vor converti la adevăr toate neamurile din univers”[13].

---

[1] SEP 5, p. 539

[2] SEP 5, p. 540

[3] SEP 5, p. 540

[4] BBVA, p. 1197

[5] BBVA, p. 1197

[6] SEP 5, p. 541

[7] BBVA, p. 1197

[8] SEP 5, p. 541

[9] SEP 5, p. 541

[10] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători împărăteşti, Omilia a II-a la vânzarea lui Iuda, VI, – P. G., vol. XLIX, col. 381-392

[11] BBVA, p. 1197

[12] BBVA, p. 1198

[13] SEP 5, p. 542