Se povesteşte că Omar, califul, ieşise odată să se preumble noaptea, însoţit de preacinstitul Aslam Abu-Zeid. Şi văzu în depărtare un foc care ardea, şi se duse într-acolo, socotind să fie de folos, şi văzu o biată femeie care hrănea un foc de lemne sub o cratiţă; şi avea alături de ea doi copilaşi prăpădiţi care gemeau jalnic. Şi Omar zise:
– Pacea fie asupra-ţi, o, femeie! Ce faci tu aici, singură, în noapte şi-n frig?
Ea răspunse:
– Doamne, încălzesc olecuţă de apă ca să le-o dau copiilor mei, care mor de foame şi de frig; da într-o zi Allah are să-i ceară socoteală califului Omar pentru sărăcia la care am fost aduşi! Şi califul, care era îmbrăcat în haine străvestite, fu mişcat peste poate, şi îi zise:
– Păi tu socoţi, o, femeie, că Omar ştie de sărăcia ta şi nu ţi-o alină?
Ea răspunse:
– Atunci de ce mai e Omar calif, dacă nu ştie nimic de sărăcia norodului său şi a fiecărui supus de-al său?
Atunci califul tăcu şi îi spuse lui Aslam Abu-Zeid:
– Iute, hai!
Şi zori iute-iute până ce ajunse la capanul casei sale; şi intră în hambar şi scoase un sac cu făină dintre sacii cu făină, precum şi un chiup plin cu untură, şi îi spuse lui Abu-Zeid:
– Ajută-mă să le aburc în spinare, o, Abu-Zeid!
Da Abu-Zeid sări a se împotrivi şi zise:
– Lasă-mă să le car eu în spinare, o, emire al dreptcredincioşilor!
El răspunse domol:
– Da tot tu, Abu-Zeid, ai să cari şi povara păcatelor mele la ziua Învierii de Apoi?
Şi îl sili pe Abu-Zeid să-i pună în spinare sacul cu făină şi olul cu untură. Şi califul zori spornic, încărcat aşa, până ce ajunse la femeia săracă; şi luă făină, şi luă untură şi le puse în cratiţa de pe foc şi, cu chiar mâinile sale, găti hrana aceea, şi se plecă el însuşi deasupra focului ca să sufle în el; şi, cum avea o barbă mare, fumul lemnelor îşi tăia cale prin despicăturile bărbii. Şi când demâncarea fu gata, Omar le-o întinse femeii şi copilaşilor, care mâncară până se săturară, pe măsură ce Omar le-o răcorea suflând în ea. Atunci Omar le lăsă sacul cu făină şi chiupul cu seu, şi plecă spunându-i lui Abu-Zeid:
– O, Abu-Zeid, acum, că am văzut focul acesta, lumina lui m-a luminat!
(O mie şi una de nopţi, trad. Haralambie Grămescu, volumul III, Editura Erc Press, Bucureşti, 2010, pp. 124-125)
Posted by Simion Cristian on februarie 8, 2010 at 9:54 am
Mi-am amintit de copilarie… atunci citeam pe nerasuflate „O mie si una de nopti”!
Posted by octavpelin on februarie 8, 2010 at 4:27 pm
Ana,LA MULTI ANI! ,o saptamana minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Posted by otilia on februarie 8, 2010 at 10:15 pm
e super povestea asta, se potriveste la inceput de post.
Posted by Indicii anatomice – 8 « Ioan Usca on februarie 9, 2010 at 12:07 am
[…] 09/02/2010 · Lasă un comentariu Foto: Ana Usca […]
Posted by paulgsandu on februarie 9, 2010 at 8:56 am
frumoasa povestirea..si 1001 de nopti sunt un fel de Pateric al lor, nu? 🙂
„a aburca” e un cuvant fermecator, imi propun cat de curand o poiestire cu el..
Posted by Dan Chichernea on februarie 9, 2010 at 9:59 am
Cin’ să fie oare Omarul nostru, al românilor ?
Posted by Nea Costache on februarie 9, 2010 at 2:05 pm
Sarut mana!Iincerc sa-mi indrept gresala adaugandu-va in blogroll-ul meu, cerandu-mi mii de scuze! O zi minunata!
Posted by CELLA on februarie 9, 2010 at 5:00 pm
ce gând minunat
am luat 1001 de nopţile la recitit
mulţumesc de reamintire şi de amintire:)
o zi minunată şi gând bun
Posted by Pucca on februarie 10, 2010 at 7:21 pm
bine zis, cella…multumim de (re)amintire !
Posted by Nea Costache on februarie 11, 2010 at 1:31 pm
Of, ce bun ar fi si la noi un calif Omar pentru amaratii nostri! Din pacate, califii nostri, isi umplu doar ei burdihanul, fara sa le pese de altii!
O zi minunata!
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:29 pm
Simion Cristian//
e bine de reluat din când în când o lectură, după un timp are alte perspective.
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:30 pm
Octavpelin//
La mulţi ani!
Mii de mulţumiri!
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:31 pm
Otilia//
şi mie mi-a plăcut, cred că se potriveşte şi la început de mandat!
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:34 pm
paulgsandu//
Până la urmă, cred că toate povestirile sunt frumoase şi fiecare din ele are tâlcul ei.
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:36 pm
Dan Chichernea//
Lumânare într-un picior, ghici ciupercă ce-i?
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:38 pm
Nea Costache//
Despre problemele de administrare a blogului, se discută cu şefu! Mulţumim pentru găzduire!
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:41 pm
CELLA//
Cu mult drag, v-aş sugera noua colecţie, ce apare în 15 volume şi se găseşte la chioşcurile de ziare, joia, bilunar.
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:42 pm
Pucca//
Lectură plăcută!
Posted by Ana Usca on februarie 11, 2010 at 4:44 pm
Nea Costache//
Califi avem şi noi, însă flacăra violet i-a orbit!
Posted by Leusor on februarie 11, 2010 at 8:39 pm
Buna,
Am vazut blogul tau si mi-a placut foarte mult. Am vazut cateva posturi interesante. Cred ca ar trebui sa scrii ceva mai mult despre copii.
Mi-as dori sa facem schimb de linkuri .
Nume :Leusor
Blog : http://www.leusor.ro
Eu te-am adaugat deja pe blogul meu .
Multumesc de colaborare .
Posted by Theodora on martie 3, 2010 at 9:11 pm
Frumoasă lumina acestui foc care se hrăneşte cu milă şi smerenie! Fie ca el să ne încălzească mereu inima!
Posted by Mirozna văduvei vopsite – 18 « Ioan Usca on martie 21, 2010 at 10:06 pm
[…] Vin alţii şi zic: Da’ la noi de ce-i de opt ori mai scump? Asta aşa… pentru conversaţie. De aia! – ai putea să le răspunzi. Jumătate, fură lucrătorii, şi dublu decât tot costul […]
Posted by Ciob de-oglindă vorbitoare « Bucuria Darului on aprilie 17, 2010 at 12:05 am
[…] Cine vrea chestionaru’ asta, să-l ia cu bucurie. Mie mi l-a pasat Rodica Turturica. Mi-ar plăcea să-i cunosc şi pe Miss Link Ping, Beţie de Viaţă, Ioana Irina şi Ana Usca . […]