Archive for Martie 2010

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 1

Psalmul 1

Psalmul abordează paralela dintre omul credincios şi cel nelegiuit, ce anume i se întâmplă sau i se poate întâmpla fiecărui om din cele două categorii. Comentatorii îl consideră drept o introducere la întreaga Carte a Psalmilor”[1].

„Psalmul face parte din categoria didactică şi conţine: 1. formula tipică de introducere, printr-un text de felicitare, 2. termeni şi concepţii din literatura sapienţială, 3. o terminologie tipică şi pentru mentalitatea psalmilor din Tora[2].  „Acest psalm – adăugat ulterior Psaltirii – este, în general, considerat ca un fel de introducere a întregii cărţi. Un timp nu a fost numărat aparte, fiind redat împreună cu Psalmul 2. Caracterul său didactic, nu psalmodic, îl deosebeşte de toţi ceilalţi”[3].

„Tema celor două căi, între care omul este liber să aleagă, e clasică în Biblie – cf. Deuteronom 30, 15.19; Ieremia 21, 8; Proverbe 1, 10-15; 4, 18-19. Calea vieţii constă în a-L iubi pe Dumnezeu şi a-I împlini poruncile (cf. Deuteronom 30, 16). După tradiţie, primii doi psalmi formau unul singur, ca introducere la întreaga Psaltire: în Fapte 13, 33 (în unele manuscrise), Psalmul 2, 7 e citat cu menţiunea: după cum e scris în Psalmul întâi; aceeaşi informaţie apare în Talmudul Babilonian (Berakoth 9b, 10a) şi la Iustin (Apol. 1, 40): Psalmul 1 descrie calea celui drept, iar Psalmul 2 arată biruinţa acestuia. Eusebiu al Cezareii spune că Psalmul 2 îl completează pe cel dintâi: nu e de ajuns ca omul să se îndepărteze de păcat şi să cugete la Legea lui Dumnezeu, ci trebuie să I se încredinţeze lui Hristos şi să intre în moştenirea Lui. ♦ Despre cele două căi, temă universală, prezentă şi în mitul păgân al lui Heracles, cf. în special Didahia (sfârşitul sec. I d. Hr.) şi Păstorul lui Hermas (sec. al II-lea d. Hr.)”[4].

1: Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioşilor

şi cu păcătoşii-n cale nu a stat

şi pe scaunul ucigaşilor n-a şezut;

„Deşi psalmistul foloseşte cuvântul bărbat, Sfântul Vasile cel Mare, comentând textul, precizează că virtutea este aceeaşi, atât pentru bărbat cât şi pentru femeie, şi că aceasta din urmă este subînţeleasă, ca fiind parte din una şi aceeaşi natură umană. De notat acum scara ascendentă a acestor trei stihuri ale versetului, prin treptele celor trei verbe în asociere cu trei categorii de oameni: 1) Necredinciosul (aseves) este un termen generic: cel fără Dumnezeu şi, ca atare, lipsit de evlavie şi de orice sentiment religios; a nu umbla în sfatul necredincioşilor înseamnă a nu te lua după părerile sau după orientările lor, a nu te lăsa influenţat de ei. 2) Păcătosul este un termen specific: cel ce perseverează în păcat şi-l practică întocmai ca un profesionist; literal: şi în calea păcătoşilor nu a stat, dar în limba română a sta în calea cuiva înseamnă a încerca să-l opreşti, de unde trebuinţa tâlmăcitorului de a apela la funcţia genitivului instrumental; mai mult, dacă în primul stih e vorba de o singură direcţie a mişcării, aici structura gramaticală sugerează două direcţii opuse, ceea ce ar însemna: fericit e omul care, întâlnindu-se în cale cu păcătoşii, nu s-a oprit, n-a intrat în vorbă cu ei, ci a trecut pe alături, văzându-şi de drumul său propriu. 3) Ucigaşul traduce termenul grecesc limos, al cărui sens generic este acela de plagă nimicitoare, prăpăd, dezastru. (Textul Masoretic foloseşte cuvântul batjocoritor = cel ce ia în derâdere cele sfinte, ca şi pe cei ce cred în ele). A şedea pe scaunul ucigaşilor (pierzătorilor, nimicitorilor) înseamnă a te stabili în tagma lor şi, într-un fel, a le fi urmaş: un asemenea om e foarte aproape de prăbuşirea în neant”[5].  Alte nuanţe ale aceloraşi: „Jilţul celor hulitori (în latină: cathedra pestilentiae) reprezintă locul de propagare a doctrinei rele, corupte, de către cei îngâmfaţi sau batjocoritori (Sf. Atanasie, Sf. Vasile cel Mare). – Termenul necuraţi (vinovaţi) designează, în originalul ebraic, pe cei dovediţi în culpă: ca iudei necredincioşi, ca cei de altă credinţă, ca duşmani ai poporului ales. Există o gradaţie, indicată de [Fer.] Augustin şi Sf. Ambrozie: de la necuraţi la păcătoşi, apoi la hulitori, ca şi de la a mers, la s-a oprit, şi apoi a şezut. [Ş. A. D. a] preferat, faţă de ucigaşi, termenul mai blând, dar mai exact, de hulitori: e vorba de cei ce iau în derâdere dreapta credinţă, suferind de păcatul trufiei”[6].  Tot despre acestea: „Fericit…: exprimarea ţine de limbajul cultic – genul literar al macarismelor (cf. şi Psalmi 2, 12; 32, 1-2; 41, 2; 94, 12 etc.) cu un conţinut mai marcat teologic decât fericirile din limbajul sapienţial – cf. Proverbe 3, 13; Iov 5, 17; Ecclesiast 10, 17 etc. (cf. Ravasi[7], I, p. 73). ♦ nelegiuiţi… păcătoşi… ucigaşi: terminologia pentru păcătoşi în Textul Masoretic: reşaim, răuvoitori faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni; hatta’im, păcătoşi; leţim, batjocoritori, care nu au nimic sfânt (poate şi defăimători) este redată în Septuaginta prin ασεβεις, αμαρτωλοί, λοιμοί (literal: aducători de molimă ucigătoare; unii traduc chiar cu ciumaţi). ♦ n-a umblat… n-a adăstat… nu s-a aşezat: aceste trei verbe descriu laolaltă totalitatea vieţii, explicitând calea (cf. Ravasi, I, p. 78). ♦ pe scaunul ucigaşilor nu s-a aşezat: Vasile cel Mare îi identifică pe λοιμοί cu lucrătorii fărădelegii: idealul este să nu te molipseşti de la ei, dar, dacă totuşi ţi s-a întâmplat, să nu te aşezi/adăstezi, să nu rămâi în această stare”[8].

Prin bărbat putem înţelege şi mintea văzătoare de Dumnezeu: „Locul minţii este statornicirea ei fermă în virtute şi în trezvie. Căci este o statornicire şi în virtute, şi în păcat”[9].  Către această statornicire trebuie să tindem începând chiar de acum: „A venit vremea să te ridici, ai avut destulă vreme şi (parte) de îndelungă răbdare, e vremea să te vindeci, vremea să te îndrepţi. Ai alunecat? Trezeşte-te! Ai păcătuit? Uşurează-te! Nu mai umbla pe calea păcătoşilor, ci sari afară din ea!”[10].  „Cale s-a numit viaţa noastră, din pricina grabei spre sfârşit a fiecăruia dintre noi, cei care ne-am născut”[11], iar „prin scaun vorbeşte de rămânerea noastră permanentă în păcat”[12].  De remarcat folosirea timpului trecut: „Psalmistul n-a spus: care nu umblă în sfatul necredincioşilor, ci: care n-a umblat. Că nu-i vrednic de fericire cel care este încă în viaţă, pentru că-i este necunoscut sfârşitul”[13].

2: ci în legea Domnului îi este voia,

în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

Voia Domnului e acelaşi lucru cu legea (Torah) din versul următor: o dată, ca precept de urmat, care asigură bucuria de a face numai fapte bune; a doua oară, ca text de studiat, cu aplicaţie şi perseverenţă”[14]Voia: „fericirea de a-L găsi pe Dumnezeu prin împlinirea voinţei Lui este explicitată pe larg în Psalmul 118. ♦ în Legea: paralelismul poetic ar fi cerut un sinonim a doua oară; faptul că se repetă Legea subliniază importanţa ei”[15].

„Această cugetare la Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei trâmbiţi care ţine inima trează în vederea unei lupte, de teama de a nu te cuprinde somnul în timp ce vrăjmaşul tău veghează”[16]. Mintea va cugeta „nu numai la poruncile noi ale Evangheliei, ale scrierilor apostolice şi ale Apocalipsei, ci şi la poruncile vechi, ale Legii şi ale proorocilor, care au propovăduit în deplin acord cu ei”[17].  „Chiar dacă nu voi putea să le înţeleg pe toate, mă aşez totuşi lângă Scripturile dumnezeieşti, cuget întru Legea Domnului ziua şi noaptea şi nicicând nu încetez să cercetez, să discut, să deliberez şi, ceea ce este, negreşit, cel mai important, să mă rog lui Dumnezeu şi să cer de la El […] înţelegere”[18].  E de dorit pentru credincios ca „memoria lui să devină chivot şi bibliotecă a cărţilor lui Dumnezeu”[19].  „Şi tu, care Îl urmezi pe Hristos şi eşti imitatorul Lui, dacă rămâi în cuvântul lui Dumnezeu, dacă meditezi întru Legea Lui ziua şi noaptea, dacă te vei exersa în poruncile Lui, eşti mereu în sfinte şi niciodată nu te îndepărtezi de acolo”[20].

3: Şi va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor,

cel ce roada şi-o va da la vreme,

a cărui frunză nu, nu va cădea

şi ale cărui fapte, toate, vor spori.

„Pomul răsădit presupune intervenţia voinţei divine. – Vaduri noi e o imagine sugerată, după unii comentatori, de irigaţiile din Egipt şi Mesopotamia”[21].  „Pomul: aceeaşi imagine, în Ieremia 17, 7-8, pentru cel ce îşi pune încrederea în Dumnezeu. ♦ Pomul plin de sevă şi de rod a fost socotit un simbol al crucii şi a fost pus în legătură cu pomul vieţii din Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 2, 7; 22, 2), care reface armonia din grădina raiului (facerea 2, 9) (cf. Iustin, Apol. I, 40, 8-9; Dial. 86, 4).Apele dătătoare de viaţă au fost înţelese ca izvorul mântuirii prin botez: simbolistica baptismală este bogat atestată la Părinţi (Epist. lui Barnaba 11; Ciprian, Epist. 73, 10; Hipolit, Comm. Dan., 1, 17; Grigorie al Nyssei, PG 46, 593-596; Ieronim, PL 26, 15-22 – apud Ravasi, I, p. 85). […] ♦ izvoarele apelor: Textul Masoretic are paleghim, canale de irigaţie, ceea ce, pentru clima Palestinei, sugerează udare permanentă. ♦ la vremea cuvenită: gr. καιρός, momentul prielnic pentru o acţiune. În Noul Testament a devenit termen teologic, desemnând vremea mântuirii”[22].

Frunzele nu vor cădea; cu alte cuvinte, spune aşa: Orice cuvânt, care va ieşi de la voi, din gura voastră, în credinţă şi dragoste, va fi multora spre întoarcere la credinţă şi nădejde”[23].  „Întocmai ca un copac sădit la izvoarele apelor, tot astfel şi sufletul udat cu dumnezeiasca Scriptură se îngraşă şi dă rod copt, credinţa ortodoxă, (şi) se împodobeşte cu frunze totdeauna verzi, adică cu fapte bineplăcute lui Dumnezeu”[24].  Omul „este cu adevărat pomul pururi roditor de cunoştinţă, sădit în acest rai al lumii, după aducerea la fiinţă a celor ce sunt din cele ce nu sunt”[25].  De reţinut că roadele trebuie să le dăm la vreme; deseori încercăm să ajungem la roade fără ca mai înainte să fi căutat izvoarele apelor.  „Psaltirea ne poate arăta însăşi calea către fericire. Ea ne vorbeşte în chip creator şi felurit, într-o expunere în aparenţă simplă, despre metoda prin care putem  ajunge să dobândim fericirea. Despre acest subiect îţi poţi face o ideea chiar de la primul psalm ca şi cum, împărţind virtutea în trei părţi, am defini fericirea în funcţie de analogia cu fiecare virtute în parte. Aşa, în primul psalm, numeşte fericire înstrăinarea de rău, ea formând începutul pornirii spre mai bine. După aceea numeşte fericire petrecerea cu gândul la cele sublime şi dumnezeieşti, ca una care trezeşte deja dorul după mai bine. Apoi, în al treilea rând, numim fericire asemănarea cu Dumnezeu, de dragul căreia această treaptă se mai numeşte fericirea cea premergătoare. Pe aceasta o subînţelege Psaltirea prin pomul mereu verde cu care este asemănată viaţa, ajunsă la desăvârşire prin virtute”[26].

4: Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa, nu!,

ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului…

Despărţiţi de Izvorul vieţii, necredincioşii se cufundă într-o falsă existenţă. Aici (şi pretutindeni) Scriptura nu înţelege, prin necredincioşi, aşa numiţii atei, ci pe cei ce se comportă ca şi cum n-ar avea de dat socoteală lui Dumnezeu. Negarea divinităţii era cu totul necunoscută în timpurile biblice şi, am plusa noi, în orice timp, căci nu poţi nega ceea ce socoteşti că nu există.  Textul ebraic  „conţine pleavă, nu [praf], pulbere, şi trimite la imaginea judecăţii, unde se va alege grâul de neghină, bobul de pleavă”[27].

5: De aceea nu se vor scula necredincioşii în judecată,

nici păcătoşii în sfatul celor drepţi.

Se vor scula sau se vor ridica: „faţă de ebraicul qum, grecul αναστήσονται (ανίστημι) a favorizat interpretări eshatologice, ca putând trimite la învierea de apoi”[28].

Judecată: „e vorba de Judecata de Apoi. Pentru Septuaginta, însă: o judecată obişnuită în viaţa de toate zilele”[29].  „A sta la judecată, cum se află în unele traduceri (în Biblia lui Şerban: a învia), are sensul de a izbuti să fie prezent, a fi admis (întrucât unii comentatori susţin că cei păcătoşi vor fi judecaţi in absentia – Dahood)”[30].

„Necredincioşii nu vor avea dreptul să-i judece pe alţii, aşa cum în viziunea creştină sfinţii sunt aceia care, împreună cu Iisus Hristos, vor judeca lumea (vezi I Corinteni 6, 2). Sensul acestui stih e luminat de cel următor”[31].

„Dacă în Scriptură se spune (că): Necredincioşii nu vor învia la judecată, înseamnă că învie, dar nu la judecată, ci la osândă. Dumnezeu n-are nevoie să facă multă cercetare; dimpotrivă, odată cu învierea necredincioşilor urmează îndată şi osânda lor”[32].

6: Că Domnul cunoaşte calea drepţilor,

iar calea necredincioşilor va pieri.

Domnul cunoaşte: termenul biblic tradus uzual cu a cunoaşte nu cuprinde doar intelectul, ci şi voinţa şi afectivitatea, implicând o dorinţă intensă de apropiere faţă de obiectul cunoaşterii. ♦ calea celor drepţi: unii Părinţi au identificat-o cu Hristos”[33].

A cunoaşte are aici sensul de a purta de grijă, a ocroti, ceea ce traduce exact şi termenul ebraic”[34].  Iar dacă va pieri calea necredincioşilor, înseamnă că aceasta a fost în mod impropriu socotită cale, de vreme ce nu duce nicăieri…


[1] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001, p. 620

[2] PSALM, p. 369 – Tora: Numele dat de evrei primelor cinci cărţi ale Bibliei şi care constituie baza scripturală a iudaismului. Creştinii numesc cele cinci cărţi Pentateuh (n. aut. PSALM).

[3] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.] – vom sublinia astfel notele care-i aparţin lui Ştefan Augustin Doinaş, colaborator la realizarea volumului XI din Monumenta linguae dacoromanorum. Acesta a realizat şi traducerea câtorva psalmi (1, 2, 3, 21, 50 –  toţi aceştia în câte două versiuni -, însoţiţi de explicaţii, bine fundamentate patristic. Dispariţia sa l-a împiedicat să definitiveze întreaga Psaltire).

[4] SEP 4/I, p. 41

[5] BBVA, p. 620

[6] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.]

[7] Ravasi, Gianfranco, 1985, 1988, Il libro dei Salmi, commento e attualizzazione, 3 vol., ed. Dehoniane.

[8] SEP 4/I, p. 41

[9] Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, 19

[10] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 44, 2

[11] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, I, 4

[12] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 44, II

[13] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, I, 3

[14] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.]

[15] SEP 4/I, p. 41

[16] Origen, Omilii la Cartea Iosua, I, 7

[17] Origen, Comentariu la Evanghelia după Matei, X, 15

[18] Origen, Omilii la Geneză, XI, 3

[19] Origen, Omilii la Exod, IX, 4

[20] Origen, Omilii la Levitic, XII, 4

[21] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.]

[22] SEP 4/I, p. 42

[23] Barnaba, Epistola, XI, 8

[24] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 17

[25] Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului,  9

[26] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 1

[27] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.]

[28] SEP 4/I, p. 42

[29] PSALM, p. 369

[30] PSALM, p. 370 [Ş. A. D.]

[31] BBVA, p. 620

[32] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XVIII, 14

[33] SEP 4/I, p. 42

[34] BBVA, p. 621

Pinguri

De când am deschis blogul, miau sosit şi o serie de pinguri. Dar, cum nu ştiam ce-s acelea, nu le-am dat atenţia cuvenită. Încerc azi, tardiv, să trimit contra-pinguri, cu mulţumirile aferente, către:

Alexandra Chiorean

Vania

Cella

Gabi123

Simion Cristian

Nea Costache

Link-Ping

Paul G. Sandu

Adrian Voicu

Mirela Pete

Concurs naţional de cercetări pedagogice

  1. I. Concursul naţional de cercetări pedagogice în domeniul 

    educaţiei religioase şi al educaţiei morale pentru şcoala de mâine„, ediţia a III-a, 20 septembrie 2010

Organizatori

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Catedra de Pedagogie, Psihologie şi Didactică

Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba Iulia

Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba

Consiliul Judeţean Alba

Obiective

  • atragerea atenţiei cadrelor didactice asupra importanţei realizării de cercetări pedagogice pentru dezvoltarea învăţământului, în conformitate cu noile provocări ale societăţii moderne, aflată într-o dinamică accelerată;
  • stimularea cadrelor didactice de a iniţia cercetări în domeniul educaţional şi de a valorifica rezultatele acestora;
  • crearea unui cadru de prezentare şi valorificare a cercetărilor pedagogice întreprinse de către cadrele didactice din ţară;
  • realizarea unei baze de date la nivel naţional cu cercetări întreprinse în domeniul educaţional;
  • dezvoltarea unui cadru instituţional de sprijin pedagogic şi teologic pentru profesorii care desfăşoară cercetări pedagogice, inclusiv cercetări pentru lucrările metodico-ştiinţifice elaborate în vederea acordării gradului didactic I.

Regulamentul concursului

1. Concursul se adresează cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar.

2. Sunt acceptate cercetări pedagogice realizate în domeniul educaţiei religioase şi al educaţiei morale de către profesori, diriginţi, învăţători, educatori etc.

3. Cercetările vor fi trimise până la data de 20 septembrie 2010, pe adresa de e-mail: educatia_religioasa2004@yahoo.com. Textele vor fi scrise în format Word, font: Times New Roman, font size: 12, paragraful: 1 rând. Fiecare lucrare trebuie însoţită de o fişă de participare, după modelul de mai jos.

4. În structura lucrărilor este important să se regăsească: ipoteza cercetării, prezentarea investigaţiei întreprinse, analiza şi interpretarea datelor, concluzii ale cercetării.

5. Comisia de jurizare va fi formată din specialişti în domeniul ştiinţelor educaţiei şi al teologiei.

6. Rezultatele concursului vor fi comunicate participanţilor, până la data de 24 septembrie 2010.

7. Pentru participarea doar la concurs, nu se percep niciun fel de taxe.

Pentru participarea cu cercetări la conferinţa / şi la conferinţa: Educaţia din perspectiva valorilor, condiţiile sunt cele menţionate pe pagina de Internet a Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia:

http://www.uab.ro/conferinte/index.php?cale=conferinte2010

http://www.uab.ro/sesiuni_2010/educatia_din_perspectiva_valorilor/index.htm

8. Premiile şi diplomele vor fi trimise prin poştă sau înmânate în cadrul conferinţei.

Iniţiator

Pr. lect. univ. dr. Dorin Opriş

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Catedra de Pedagogie, Psihologie şi Didactică

fişă de participare la Concursul naţional de cercetări pedagogice în domeniul educaţiei religioase şi al educaţiei morale „pentru şcoala de mâine”, ediţia a II-a, 2009

  1. Numele şi prenumele autorului / autorilor:
  2. Unitatea de învăţământ:
  3. Titlul lucrării:
  4. Adresa, nr. de telefon şi e-mail personal:

II.

Vă invit să participaţi la conferinţa: Educaţia din perspectiva valorilor, ce se va desfăşura în perioada 29-30 octombrie 2010, in organizarea Catedrei de Pedagogie, Psihologie si Didactica, din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia.

Detalii şi înscrieri, pe pagina de Internet a Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia:

http://www.uab.ro/conferinte/index.php?cale=conferinte2010

http://www.uab.ro/sesiuni_2010/educatia_din_perspectiva_valorilor/index.htm

Manifestarea academica reprezintă un important eveniment şi o premieră în România deopotrivă pentru ştiinţele educaţiei si pentru teologie, prin încercarea de a aşeza alături cele două instituţii preocupate de formarea fiinţei umane: Biserica şi Şcoala.

Pr. lect. univ. dr. Dorin Opriş
Catedra de Pedagogie, Psihologie si Didactica

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iuli