Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 5

PSALMUL 5 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David, pentru cea care a dobândit moştenirea.

Psalmul 5 este „un psalm de dimineaţă concentrat asupra Templului ca loc al prezenţei lui Dumnezeu (v. 7). Evocarea dimineţii se leagă de ritualul de la Templu, după rugăciunea de noapte sau chiar după ce credinciosul şi-a petrecut noaptea în Templu (cf. Psalmul 3). Au dreptul să-şi afle scăparea în templu cei nevinovaţi şi asupriţi (vv. 11-12), dar călcătorii de lege, care aici sunt cu precădere mincinoşii, calomniatorii, cei vicleni, nu sunt primiţi în faţa lui Dumnezeu (vv. 4-6). Este şi o cerere de ajutor”[1].

„Cuvintele introductive: Dirijorului i se dă indicaţia că psalmul trebuie interpretat cu nekhilot[2], care erau probabil nişte instrumente de suflat. Numele acestui instrument este redat în Septuaginta prin cuvântul κληρονομούση [klironomusi] (moştenitoare). Această nefericită traducere se datorează faptului că traducătorii Septuagintei, neştiind despre ce instrument era vorba, au tradus orientându-se după rădăcina cuvântului: n-kh-l, cu sensul de a moşteni[3].  „Pornind de la titlul psalmului, Augustin îl interpretează în cheie ecleziologică şi eshatologică: prin Hristos, Biserica Îl primeşte pe Dumnezeu şi moşteneşte pământul; ea se roagă aici să-i fie dat să străbată prin tot răul care este în lume şi să ajungă la Dumnezeu”[4].

1: Graiurile mele ascultă-le, Doamne,

înţelege-mi strigarea!

2: Ia aminte la glasul rugăciunii mele,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu,

căci Ţie mă voi ruga, Doamne!

Împăratul meu: în Biblie, Dumnezeu este adevăratul rege al lui Israel şi al întregului pământ”[5].

Rugăciunea aceasta o vom lega de indicaţia pentru sfârşit din titlu. Mai cu seamă în momentul judecăţii avem nevoie să fim ascultaţi; iar de vom fi ascultaţi atunci, înseamnă că şi sfârşitul ne-a găsit vrednici de a fi auziţi de Dumnezeu.

3: Dimineaţa vei auzi glasul meu,

dimineaţa voi sta înaintea Ta şi Tu mă vei vedea.

„După Grigore al Nyssei, dimineaţa este timpul purificării sufletului, al biruinţei luminii asupra întunericului (2,XI). ♦ […] Pentru a ne ruga, n-avem nevoie de cuvinte şi nici de gesturi; trebuie doar să ne golim spiritul de orice altă grijă şi să-L aşteptăm pe Dumnezeu consacrându-I toată atenţia, până când va veni să ne viziteze sufletul, intrând prin toate porţile şi căile, chiar şi ale simţurilor (Omilia 33, 1-3 atribuită lui Macarie)”[6].

Sfântul Ciprian al Cartaginei vede indicată aici rugăciunea de dimineaţă[7].  „Căci răsărind în mintea noastră zorile dreptăţii, adică Hristos, şi aducând în inimile noastre lumina spirituală, vom sta în faţa Lui plini de strălucire prin bunătatea în toate şi ne vom arăta vrednici de privirea Lui”[8]. Ne putem gândi, însă, şi la dimineaţa Învierii: „căci atunci s-a luminat ca de ziuă şi a răsărit lumina spirituală, alungând întunericul vechii noastre neştiinţe şi împrăştiind negura ce stătea peste inimile tuturor ca o noapte”[9].

4: Că Tu nu eşti un dumnezeu care vrea fărădelegea,

nici va locui cu Tine cel ce doreşte răul;

„Totuşi, chiar zăcând noi răniţi la pământ, să chemăm pe Domnul nostru, Cel ce poate să oblojească rănile noastre”[10].

5: nelegiuiţii nu vor rămâne în preajma ochilor Tăi,

urâtu-i-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege;

Cel ce lucrează păcatul e pedepsit încă de aici, prin aceea că nu se află sub privirea Domnului.

6: pe cei ce grăiesc minciuna Tu îi vei da pierzării,

pe omul ucigaş şi viclean îl urăşte Domnul.

„Fericitul Ieronim crede că omul păcătos (ucigaş, viclean), deşi urât de Dumnezeu, rămâne încă viu (deci, capabil de pocăinţă şi îndreptare), pe când omul minciunii, care nu e altcineva decât ereticul, e destinat pieirii, adică unei condamnări sufleteşti definitive, ca unul care se nimiceşte pe sine şi-i atrage şi pe alţii către pieire”[11].

„Nimeni dintre cei sănătoşi la minte să nu-şi închipuie că păcatul minciunii e unul mic. Duhul Sfânt a rostit o judecată înfricoşătoare împotriva ei”[12]. Cel ce întotdeauna grăieşte minciuna este diavolul şi duhurile răutăţii: „Dracii slăbesc când prin împlinirea poruncilor se micşorează şi patimile în noi; şi pier când sunt stinse cu totul prin nepătimirea sufletului, nemaiaflându-le pe acelea, prin care se găseau în suflet şi îl războiau”[13].

7: Dar întru mulţimea milei Tale voi intra în casa Ta,

în frica de Tine mă voi închina spre locaşul Tău cel sfânt.

Vestire a Bisericii.

Mila, gr. ελεος: corespunde adesea ebr. hesedh care se referă la o atitudine de bunăvoinţă, de afecţiune, ce intră în cadrul relaţiilor stabile, chiar instituţionalizate (între Dumnezeu şi om, între suzeran şi vasal, dar şi între fiu şi tată etc.); de la cel mai mic spre cel mai mare, poate fi respect, pietate; de la cel mai mare spre cel mai mic – ocrotire, ajutor, iertare. ♦ Casa Ta, în paralelism cu sfântul Tău locaş (ebr. literal: templul sfinţeniei Tale), face parte din vocabularul referitor la Templu. În acest context, calea (v. 8) se poate referi şi la drumul de acces la Templu. ♦ întru frica Ta: frica de Dumnezeu este o componentă esenţială a sentimentului religios: respect, uimire, adoraţie, grija de a nu-L supăra”[14].

8: Din pricina vrăjmaşilor mei, Doamne, călăuzeşte-mă întru dreptatea Ta,

calea Ta fă-o dreaptă înaintea mea.

Vrăjmaşii strâmbă căile noastre, întinzând capcane; avem permanent nevoie de ajutorul cel de sus, spre a nu cădea în acestea.

9: Că-n gura lor nu este adevăr,

inima lor e deşartă,

gâtlejul lor, mormânt deschis,

cu limba lor lucrează viclenii.

Orice om, într-o măsură, se poate recunoaşte în acest portret: „Vai nouă, că am ajuns la cele din urmă dintre rele, căci spune-mi mie care dintre noi nu e părtaş al relelor pomenite?”[15].

10: Judecă-i, Dumnezeule;

surpă-i din gândurile lor,

pentru mulţimea răutăţilor lor alungă-i afară,

că ei, Doamne, Te-au amărât.

Din nou, Psalmistul pare a se referi mai cu seamă la duhurile vrăjmaşe.  „Asemenea apeluri la răzbunarea divină împotriva duşmanilor lui Dumnezeu sau ai credinciosului sunt frecvente în psalmi, exprimând nevoia de dreptate; experienţa avea să arate însă că dreptatea nu se realizează imediat, punându-l astfel pe om în faţa misterului dreptăţii transcendente a lui Dumnezeu (cf. Iov), pentru ca, mai apoi, Noul Testament să-l îndemne la iubirea de duşmani (Matei 5, 43-48). Purificate de resentimente personale, respectivele apeluri din psalmi rămân, pentru Biserică şi pentru orice creştin, expresia aceleiaşi nevoi de dreptate, în faţa puterilor răului, care nu încetează să acţioneze în lume”[16].

11: Şi se vor veseli toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine;

ei în veac se vor bucura, Tu Te vei sălăşlui întru ei

şi toţi cei ce iubesc numele Tău întru Tine se vor lăuda.

Tu Te vei sălăşlui întru ei: „Textul Masoretic: Tu le vei fi sălaş (apărător, ocrotitor, adăpost). Aici însă e vorba de omul care devine sălaş al lui Dumnezeu (theofor); textul prefigurează misterul euharistic şi calea omului spre îndumnezeire”[17].

12: Că tu pe cel drept îl vei binecuvânta, Doamne,

cu pavăza bunăvoinţei ne-ai încununat.

„Iar cununa bunătăţii este credinţa curată, împodobită cu cuvintele înalte ale dogmelor şi cu cugetările duhovniceşti, ca cu nişte pietre preţioase şi încoronând mintea iubitoare de Dumnezeu ca pe un cap. Sau, mai bine, cununa bunătăţii este Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, care cu felurimea modurilor Providenţei şi Judecăţii, adică prin înfrânarea de la patimile de bunăvoie şi prin răbdarea celor fără de voie, înconjoară mintea ca pe o frunte şi, prin împărtăşirea harului îndumnezeirii, face mintea mai frumoasă decât pe sine însuşi”[18].  „Vorbind despre noi, cei împodobiţi de strălucire prin credinţă, să ne lăudăm aşadar în Hristos noi, cei mântuiţi, şi pe El să-L avem scut al bunei voiri[19].


[1] SEP 4/I, p. 49

[2] נחילות

[3] PSALM, p. 373

[4] SEP 4/I, p. 49

[5] SEP 4/I, p. 49

[6] SEP 4/I, p. 49

[7] Cf. Despre Rugăciunea domnească, XXXIV

[8] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, X

[10] Sf. Grigorie Palama, Omilii, IX, 12

[11] BBVA, p. 623

[12] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XII, 2

[13] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele despre dragoste, 122

[14] SEP 4/I, p. 50

[15] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 32

[16] SEP 4/I, p. 50

[17] BBVA, p. 624

[18] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 65

[19] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, III

Anunțuri

9 responses to this post.

  1. […] simplu nu pot suporta să mă uit la poza asta! De-aia şi apare aici atât de mică – cine vrea n-are decât s-o mărească şi s-o savureze! Eu mă duc să savurez o linguriţă de […]

  2. […] Serbia are  2 mari repere de identitate Kososvo si Ortodoxia […]

  3. […] Intai trebuiesc rezolvate toate problemele si abia dupa aia este momentul sa faceti promovare […]

  4. […] SLALOM PRINTRE BLOGURI – GEANINA LISANDRU (poezie de Grigore Vieru); IOAN BISTRIŢEANUL (concurs de poezie); MIKAEL EON (Salvador Dali);  OCTAVIA SANDU (epilog); GEOCER (Goguţ se implică… – un text excelent); IOAN USCA (stupul – 7); SIMION CRISTIAN (nota bene); DISPECER BLOGOSFERĂ (ţară, ţară, vrem damnaţi); MIRELA PETE (căutări); ANA USCA (Ioan Usca/Ioan Traia – comentarii la psalmul 5); […]

  5. […] also: Ana, Baiatul, Ada, About food,Cristian, Dispecer, ISU, LinkPing, Mirela, Natasa, […]

  6. […] „Cântarea lui Moise: indicaţia leagă cântarea din versetele 3-4 cu Ieşirea 15, cântarea victoriei asupra Egiptenilor”[4]. Alăturarea cu cântarea Mielului ar putea închipui cele două Legi sau cele două Testamente, împreunate într-o singură cântare de laudă. […]

  7. […] 04.06.2009 la 19:43 · Înregistrat sub citate, cugetări, haioase and etichetat: Ambrose Bierce, noutăţi 08.04.2010 […]

  8. Au avut momente de ratacire, cand ritos, declaram: Nu cred.Mai tarziu insa, spunandu-i unchiului meu, preot, ca atunci cand intru i n Lacasul Domnului, sunt cuprins de o stare de sfiosenie, scesta, bun psiholog,cu fata luminata de bucuria regasirii oitei ratacite, m-a mangaiat pe umar si mi-a spus cu glas inecat de emotie:”Onu,asta inseamna ca tu nu te-ai instrainat de Biserca!”Si cuvintele lui,ca inganarea unui Psalm, ma insotesc in orice clipa, de ratacire, ca o Calauza!

  9. […] Serbia are  2 mari repere de identitate Kososvo si Ortodoxia […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: