Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 29

PSALMUL 29 – Pentru sfârşit: un psalm pentru sfinţirea casei; al lui David.

„Încrezându-se numai în sine, omul ajunge la dezastru; dacă strigă către Domnul este izbăvit. Psalmul subliniază acest contrast între urmările a două atitudini. Vasile cel Mare vede aici toată istoria mântuirii; Ieronim, istoria căderii şi a răscumpărării”[1].

1: Înălţa-Te-voi, Doamne, că Tu m-ai ridicat

şi n-ai făcut din mine veselia vrăjmaşilor mei.

„Cel care, cu ajutorul lui Dumnezeu, se ridică din cădere, acela din recunoştinţă Îl înalţă pe Dumnezeu prin faptele sale bune”[2].

2: Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine

şi Tu m-ai vindecat.

Doctorul sufletelor este singur Dumnezeu, însă, pentru a ne curăţi, e necesară şi dorinţa noastră de a intra în comuniune cu El.

3: Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din iad,

Tu m-ai smuls dintre cei ce se pogoară în groapă.

„David, din pricina bolii, a coborât în iad, dar a fost scos din iad prin puterea Celui Care a învins, în locul nostru, pe cel ce are puterea morţii”[3].  „Fiind (eu) cu totul sfârşit şi pierzându-mi puterile – vai mie! Cum voi scrijeli acestea? – mă ia pe umerii Lui (Luca 15, 20) – ce iubire! Ce bunătate! – mă scoate din iad, din locul şi din bezna lui, şi mă duce în altă lume sau văzduh. Nu pot să spun exact. Aceasta ştiu: că o lumină mă poartă şi mă ţine şi mă duce la o Lumină mare, a Cărei mare minune dumnezeiască, pe cât mi se pare, nici îngerii nu o pot nicicum exprima sau spune vorbind unii cu alţii”[4].

4: Cântaţi-I Domnului voi, cei cuvioşi ai Lui,

şi mărturisiţi pomenirea sfinţeniei Lui;

„Toţi câţi sunt cuvioşi şi păstrează dreptatea cea către Dumnezeu, toţi aceia pot să cânte lui Dumnezeu psalmi în chip armonios, urmând ritmurile cele duhovniceşti. […] Mulţumiţi, deci, că aţi ajuns în amintirea sfinţeniei Lui, voi care mai înainte ajunseserăţi în uitarea sfinţeniei Celui Ce v-a făcut pe voi, din pricină că eraţi cufundaţi în răutate şi eraţi pângăriţi de necurăţeniile trupului vostru”[5].

5: că urgie este-n mânia Lui,

dar viaţă în vrerea Lui:

seara-i sălaş de plângere,

iar dimineaţa, de bucurie.

„Pentru Augustin, seara e simbolul căderii şi alungării lui Adam; tot seara a fost înmormântat Domnul, dar dimineaţa a ieşit din mormânt. Pentru Ieronim, dimineaţa este învierea lui Hristos, învierea oamenilor şi dimineaţa veşnică de la sfârşitul veacurilor”[6].

„Sfântul Vasile cel Mare: Exemplul cel mai grăitor este acela al Sfinţilor Apostoli şi al sfintelor femei, care au plâns seara, văzându-L pe Domnul pe cruce, dar s-au bucurat dimineaţa, văzându-L înviat”[7].   „El te face să suferi, dar tot El îţi ia suferinţa; te-a lovit, dar mâinile Lui te-au vindecat. Ne dă mai întâi cele rele, pentru ca harurile să fie durabile şi să ne străduim să păstrăm cele ce ne-a dat. […] Seara, plângere a cuprins pe ucenicii Domnului, când L-au văzut atârnat pe cruce; dimineaţa, însă, bucurie, când, după înviere, alergau veseli unii la alţii, dând bunele vestiri că au văzut pe Domnul. Sau poate, în general vorbind, se numeşte seară veacul acesta, în care cei care au plâns în chip fericit se vor mângâia la sosirea dimineţii [zilei a opta – n. n.]”[8].  „Te vei veseli dimineaţa, adică în veacul ce va veni, dacă în acest veac ai strâns rodul dreptăţii în plâns şi în chin”[9].

6: Zis-am eu întru îmbelşugarea mea:

„În veac nu mă voi clinti!”

„Cel care se simte stăpân pe el însuşi va vorbi cu încredere şi va întări cu cuvântul şi cu fapta că nu poate fi nimicit de potrivnic, pentru că este ca o ţarină plină, pe care a binecuvântat-o Dumnezeu”[10].

7: Întru voia Ta, Doamne, dat-ai frumuseţii mele putere,

dar dacă Tu Ţi-ai întors faţa, eu m-am tulburat.

Întru Voia Ta dat-ai putere frumuseţii mele: „Căci Voia vie şi enipostaziată a Tatălui, adică Fiul, întăreşte frumuseţea sfinţilor, adică toată buna deprindere a virtuţii”[11].   „Iar dacă întoarcerea feţei dumnezeieşti aduce spaimă, urmează că arătarea şi privirea ei aduce sufletului pacea duhovnicească”[12].  „Frumuseţea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiască şi fericită, se poate privi, se poate contempla numai de cel ce are curăţită mintea. Cel ce-şi aţinteşte ochii la luminile şi harurile lui Dumnezeu primeşte ceva de la El, ca de la o culoare îşi colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare. […] Se spune că Dumnezeu Îşi întoarce faţa Lui de la noi în timpuri de greutăţi, când ne lasă în seama încercărilor, pentru ca să se facă cunoscută tăria luptătorului”[13].  „Căci am fost povăţuiţi în Hristos spre voia Tatălui şi în El suntem modelaţi spre frumuseţea mai presus de lume, fiind întăriţi spre tot felul de bunătăţi”[14].

8: Către Tine, Doamne, voi striga

şi către Dumnezeul meu mă voi ruga:

„De multe ori s-a spus de strigarea către Domnul că trebuie să strige numai cel care doreşte lucruri mari şi cereşti”[15].

9: „Ce folos ai Tu de sângele meu,

că mă cobor în stricăciune?

Oare ţărâna se va mărturisi Ţie?

sau ea va vesti adevărul Tău?”

„Dar îmi chinuiesc trupul şi-l supun robiei (I Corinteni 9, 27) pentru ca nu cumva, din pricina sângelui puternic şi clocotitor, mulţimea cărnii mele să-i dea prilej de păcat! […] De aceea eu îmi topesc trupul şi nu-mi cruţ sângele care-mi este amestecat în carnea trupului meu, ca să nu am nimic în mine care să mă împiedice a Te lăuda şi a înţelege adevărul”[16].

10: Auzit-a Domnul şi m-a miluit,

Domnul a fost ajutorul meu.

11: Plânsul mi l-ai întors întru bucurie,

sacul mi l-ai rupt şi cu veselie m-ai încins,

Sacul era o fâşie de pânză cu care cineva, în semn de doliu, îşi încingea coapsele”[17]. „Nu oricărui suflet îi vine de la Dumnezeu bucurie, ci numai celui ce şi-a plâns mult păcatele sale cu vaiete puternice şi jale continuă, (parcă) s-ar fi jeluit ca şi cum ar fi fost de faţă la moartea lui. Numai plânsetul acestuia se preface întru bucurie. […] (Iar) sacul este împreună-lucrător spre pocăinţă, este simbol al umilinţei”[18].

12: pentru ca slava mea să-Ţi cânte fără să-mi pară rău;

Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Slava mea: Atanasie parafrazează: Dă-mi înapoi slava, pentru a Te putea preamări”[19].

„Când (sufletul), trezit de ostenelile nevoinţelor şi de lacrimile pocăinţei, scutură de la sine greutatea trupului şi topeşte în şiroaiele lacrimilor cugetul trupesc şi s-a ridicat mai presus de micimea celor văzute, se împărtăşeşte de lumina curată şi se eliberează de patimile care îl tiranizează”[20].  „Psalmistul spune: nu voi mai face nimic care, la amintirea păcatului meu, să-mi mâhnească şi să-mi rănească inima. […] Pentru că m-ai iertat în urma pocăinţei mele şi pentru că mi-ai dat iarăşi slavă, îndepărtând ruşinea ce mă acoperea din pricina păcatelor mele, de aceea Te voi lăuda în veac. Care durată de timp ar mai putea fi atât de mare, ca să pot uita nişte binefaceri ca acestea?”[21]. Bineînţeles, acel căruia i s-a şters ruşinea păcatului va avea şi posibilitatea de a aduce în veac laudă lui Dumnezeu, acesta dobândind veşnica existenţă fericită.


[1] SEP 4/I, p. 102

[2] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 2

[3] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 3

[4] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XXX

[5] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 3-4

[6] SEP 4/I, p. 102

[7] BBVA, p. 647

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 4

[9] Origen, Omilii la Geneză, X, 3

[10] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 5

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, II, 5

[12] Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 76

[13] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 5

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, II

[15] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 6

[16] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 6

[17] BBVA, p. 647

[18] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 7

[19] SEP 4/I, p. 103

[20] Sf. Simeon Noul Teolog, Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni

[21] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 7

Anunțuri

12 responses to this post.

  1. […] ocurenţă a expresiei Dumnezeul tău (sau Dumnezeul meu), corespunzând ebraicului El Şadday. Dumnezeu alege şi este ales, în termeni de exclusivitate, […]

  2. […] Mihaela Man, Gabriela Elena, Achilianu, Alexandra Cel Mare, Ragnar, Gând licitat, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Gabi123, Teo Negură, […]

  3. […] Dar, inimă, ascultă-i cum cântă pe matrozi! […]

  4. […] Jump to Comments  Am văzut odată la lucru, două echipe de muncitori: una de saşi, alta de românaşi (îi dezmierd, conform “Rooomânaaşuuuluui, îi plaaace……”). Ce diferenţă între ei; […]

  5. […] Foarte bine le face…..Vezi domnule ca astora le pasa de noi. […]

  6. […] trebuie totuşi lipsei de ocupaţie a înţeleptului decât un nume mai bun, aşa încât meditaţia, vorbirea, lectura şi tihna să fie socotite […]

  7. […] Mama, Tata, Tot pe Tata, Nenea Caius, Nenea Orfiv, Adele, Cristian, Gând licitat, Atitudini, Elisa, Cati, Grişka, Link-Ping, Solitaire, Theodora, Madi, Angel, Gabriela, Gabriela Elena, Alexandra şi Gabi. […]

  8. […] of Solitaire, Theodora Marinescu, Elisa, Adele, Link-Ping, Anavero, Natasha, Gând licitat, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin […]

  9. […] ne bucuram pentru ei, poate ne lipim si noi de-o bere: Ana, Andi, Gabriela, Gina, Madi, Mihaela, si bineinteles draguta […]

  10. […] de când am dat de microbul numit bloggereală!   Am cunoscut, în acest prim an de blogger, oameni excepționali, curajoși, deosebiți, minunați, prietenoși, talentați. Cei care nu se […]

  11. […] în: Uncategorized — dumitruagachi @ 10:56 pm În visul înserării trec toate, şi toate sunt […]

  12. […] aici la virtutea dreptului! Scriptura zice: când stătea în uşa cortului. Asta o făcea de dragul iubirii de străini. Că nici nu îngăduia să […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: