PSALMUL 40 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David.
„Rugăciune personală, mai ales pe patul de suferinţă”[1]. „Omul bolnav, părăsit de prieteni şi bârfit de duşmani, îşi pune toată nădejdea în Dumnezeu”[2].
1: Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;
în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi.
„Nu se poate ca iubirea faţă de sărman să rămână nerăsplătită. Aşadar, dacă cineva îşi dăruieşte toate bunurile, sau numai o parte din ele, cel care are de câştigat e sufletul său (Sfântul Chiril al Alexandriei)”[3]. „Augustin spune: Recunoaşte bogăţiile ascunse în Acela pe care tu Îl vezi sărac! […] Într-adevăr, în El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Coloseni 2, 3). ♦ ziua cea rea: după Eusebiu, e ziua Judecăţii, când Hristos le va spune celor drepţi: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu – cf. Matei 25, 34”[4], – aşadar, va fi zi rea pentru aceia care nu vor auzi aceste cuvinte…
„Cine este cel ce-şi apleacă privirea? E cel care compătimeşte, care observă că are un frate în faţa lui, care cunoaşte că Dumnezeu i-a făcut şi pe bogat, şi pe sărac, care ştie că sfinţeşte roadele sale dacă dă o părticică şi săracilor. De aceea, când ai de unde, nu amâna, să nu zici: îi voi da mâine! Nu pierde prilejul dăruirii. Este lucru de primejdie întârzierea, când este la mijloc viaţa omului: se poate întâmpla ca până a doua zi, omul să moară. Mai bine preîntâmpină moartea, ca nu cumva zgârcenia să te împiedice mâine şi să înşeli aşteptarea împlinirii făgăduielii”[5].
2: Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ
şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3: Domnul să-l ajute în patul durerii sale;
în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine.
Poate fi o imagine paternă a lui Dumnezeu, care face/schimbă patul bolnavului, dar a fost înţeleasă şi ca sugerând un gest de vindecare. Părinţii l-au pus în legătură cu vindecarea paraliticului (Marcu 2, 9: Ia-ţi patul tău… şi par.)”[6].
4: Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă,
vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie”.
5: Vrăjmaşii mei m-au vorbit de rău:
„Când va muri el? iar numele lui când va pieri?”
„Acest duşman este diavolul; să nu crezi că duşmanul tău este vecinul care s-a certat cu tine! […] Duşmanul tău este cel despre care Domnul a spus: Duşmanul a făcut aceasta – Matei 13,28 (Augustin)”[7].
6: Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni,
inima lui îşi aduna sieşi fărădelege,
ieşea afară şi tuna împotriva mea.
7: Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi,
împotriva mea puneau la cale rele;
8: cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi:
„Cel ce doarme, oare se va mai scula?”
9: Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea,
cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi.
„Fericitul Augustin vede în acest verset o prefigurare a trădării lui Iuda”[8]. Hristos „apără de mai înainte într-un anumit fel curata ceată adevărată a celorlalţi ucenici, arătând vina unuia singur”[9].
10: Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă,
iar eu le voi răsplăti.
11: Prin aceasta am cunoscut că Tu m-ai vrut,
că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu.
„În interpretarea lui Atanasie, Tatăl Îl voieşte pe Hristos şi voieşte omenirea, pe care diavolul o duşmăneşte”[10].
12: De dragul nerăutăţii mele m-ai ajutat
şi pentru totdeauna m-ai aşezat înaintea feţei Tale.
13: Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veac şi până-n veac. Amin! Amin!
Amin înseamnă aşa să fie sau, mai simplu, fie. „Înţelesul acestor cuvinte este o mulţumire care durează necontenit, fiindcă cuvântul nu zice numai o dată fie, exprimând binecuvântarea, ci prin repetarea cuvântului hotărăşte că mulţumirea trebuie să fie fără sfârşit”[11].
„Acest verset este doxologia care încheie prima carte a Psaltirii”[12].
[1] BBVA, p. 662
[2] SEP 4/I, p. 129
[3] BBVA, p. 662
[4] SEP 4/I, p. 129
[5] Sf. Ambrozie al Milanului, Împotriva bogaţilor răi, 25
[6] SEP 4/I, p. 129
[7] SEP 4/I, p. 129
[8] BBVA, p. 662
[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX
[10] SEP 4/I, p. 130
[11] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 9
[12] SEP 4/I, p. 130
Ana Usca 
Comentarii recente