Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 40

PSALMUL 40 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David.

„Rugăciune personală, mai ales pe patul de suferinţă”[1].  „Omul bolnav, părăsit de prieteni şi bârfit de duşmani, îşi pune toată nădejdea în Dumnezeu”[2].

1: Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;

în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi.

„Nu se poate ca iubirea faţă de sărman să rămână nerăsplătită. Aşadar, dacă cineva îşi dăruieşte toate bunurile, sau numai o parte din ele, cel care are de câştigat e sufletul său (Sfântul Chiril al Alexandriei)”[3].  „Augustin spune: Recunoaşte bogăţiile ascunse în Acela pe care tu Îl vezi sărac! […] Într-adevăr, în El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Coloseni 2, 3). ♦ ziua cea rea: după Eusebiu, e ziua Judecăţii, când Hristos le va spune celor drepţi: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu – cf. Matei 25, 34”[4], – aşadar, va fi zi rea pentru aceia care nu vor auzi aceste cuvinte…

„Cine este cel ce-şi apleacă privirea? E cel care compătimeşte, care observă că are un frate în faţa lui, care cunoaşte că Dumnezeu i-a făcut şi pe bogat, şi pe sărac, care ştie că sfinţeşte roadele sale dacă dă o părticică şi săracilor. De aceea, când ai de unde, nu amâna, să nu zici: îi voi da mâine! Nu pierde prilejul dăruirii. Este lucru de primejdie întârzierea, când este la mijloc viaţa omului: se poate întâmpla ca până a doua zi, omul să moară. Mai bine preîntâmpină moartea, ca nu cumva zgârcenia să te împiedice mâine şi să înşeli aşteptarea împlinirii făgăduielii”[5].

2: Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ

şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.

3: Domnul să-l ajute în patul durerii sale;

în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine.

Poate fi o imagine paternă a lui Dumnezeu, care face/schimbă patul bolnavului, dar a fost înţeleasă şi ca sugerând un gest de vindecare. Părinţii l-au pus în legătură cu vindecarea paraliticului (Marcu 2, 9: Ia-ţi patul tău… şi par.)”[6].

4: Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă,

vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie”.

5: Vrăjmaşii mei m-au vorbit de rău:

„Când va muri el? iar numele lui când va pieri?”

„Acest duşman este diavolul; să nu crezi că duşmanul tău este vecinul care s-a certat cu tine! […] Duşmanul tău este cel despre care Domnul a spus: Duşmanul a făcut aceasta – Matei 13,28 (Augustin)”[7].

6: Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni,

inima lui îşi aduna sieşi fărădelege,

ieşea afară şi tuna împotriva mea.

7: Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi,

împotriva mea puneau la cale rele;

8: cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi:

„Cel ce doarme, oare se va mai scula?”

9: Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea,

cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi.

„Fericitul Augustin vede în acest verset o prefigurare a trădării lui Iuda”[8]. Hristos „apără de mai înainte într-un anumit fel curata ceată adevărată a celorlalţi ucenici, arătând vina unuia singur”[9].

10: Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă,

iar eu le voi răsplăti.

11: Prin aceasta am cunoscut că Tu m-ai vrut,

că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu.

„În interpretarea lui Atanasie, Tatăl Îl voieşte pe Hristos şi voieşte omenirea, pe care diavolul o duşmăneşte”[10].

12: De dragul nerăutăţii mele m-ai ajutat

şi pentru totdeauna m-ai aşezat înaintea feţei Tale.

13: Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veac şi până-n veac. Amin! Amin!

Amin înseamnă aşa să fie sau, mai simplu, fie.  „Înţelesul acestor cuvinte este o mulţumire care durează necontenit, fiindcă cuvântul nu zice numai o dată fie, exprimând binecuvântarea, ci prin repetarea cuvântului hotărăşte că mulţumirea trebuie să fie fără sfârşit”[11].

„Acest verset este doxologia care încheie prima carte a Psaltirii”[12].

---

[1] BBVA, p. 662

[2] SEP 4/I, p. 129

[3] BBVA, p. 662

[4] SEP 4/I, p. 129

[5] Sf. Ambrozie al Milanului, Împotriva bogaţilor răi, 25

[6] SEP 4/I, p. 129

[7] SEP 4/I, p. 129

[8] BBVA, p. 662

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[10] SEP 4/I, p. 130

[11] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I,  9

[12] SEP 4/I, p. 130