Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 46

PSALMUL 46 – Pentru sfârşit: un psalm pentru fiii lui Core.

„Face parte din aşa-numiţii psalmi ai împărăţiei (alături de psalmii 92, 95-98), care Îl aclamă pe Dumnezeu ca Împărat a toate. ♦ Pentru Grigore al Nyssei (59), psalmul profeţeşte Înălţarea Domnului. Şi în [liturgica] Bisericii este folosit în sărbătoarea Înălţării”[1].

1: Bateţi din palme, voi, toate neamurile,

strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie,

Bateţi din palme: „Bătaia din palme, ritmică, făcea parte din ritualul iudaic al marilor celebrări religioase”[2].  Strigaţi: „alalazo = a scoate strigăte de luptă în faţa inamicului; a scoate strigăte de bucurie în caz de victorie. În ceremoniile religioase iudaice strigătele de bucurie însoţeau bătaia din palme”[3].

2: că Domnul Cel-Preaînalt e înfricoşător,

Împărat mare peste tot pământul.

„S-a făcut cunoscut lor că a venit prin trup Fiul Unul Născut: ca Domn, celor ce s-au supus Lui prin fapte; ca Prea Înalt, dăruitor al cunoştinţei adevărate celor ce se grăbesc din dorinţa de înţelepciune spre înţelegere, prin contemplare a tainelor neacoperite de simboluri; înfricoşător, ca Judecător şi răzbunător al neascultătorilor; ca Împărat, ca Cel ce face mai presus de fire prin cele contrarii cele contrare; ca Cel ce produce prin pătimire nepătimirea şi, prin moarte, viaţa şi dăruieşte firii cu o putere minunată (paradoxală), prin lipsurile trupeşti, deprinderile neschimbate în cele bune”[4].

3: El ne-a supus nouă popoare

şi neamuri sub picioarele noastre.

4: El ne-a ales pe noi pentru moştenirea Sa,

frumuseţea lui Iacob pe care l-a iubit.

„Pentru Atanasie, versetul se referă la profeţia lui Iacob din Facerea 49, 10: …el este aşteptarea neamurilor. Mândria lui Iacob este că toate neamurile vor privi la urmaşul său”[5].

5: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare,

Domnul în glas de trâmbiţă.

„Scenă de triumf, când Dumnezeu Şi-a luat în stăpânire capitala prin aducerea solemnă a chivotului în sanctuarul din Ierusalim (cf. II Regi 6, 15). ♦ După Chiril al Alexandriei, în a doua parte a psalmului, Duhul vesteşte puterilor îngereşti că Îl vor vedea ridicându-Se la cer pe Cel care coborâse din cer (cf. Efeseni 3, 10; 4, 9)”[6].

6: Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi-I,

cântaţi Împăratului nostru, cântaţi-I,

7: că Împărat a tot pământul e Dumnezeu,

cântaţi cu înţelegere.

„Slăvirea lui Dumnezeu nu trebuie să fie sau să rămână un simplu act ritual; ea trebuie să aibă un conţinut, un înţeles la care să participe atât inima cât şi mintea”[7].  „Pentru Chiril al Alexandriei, e vorba de înţelegerea pe care o au sfinţii, spre a cunoaşte taina lui Hristos. Pentru Ioan Gură de Aur, va cânta cu pricepere cel care va fi cunoscut toate faptele minunate ale Domnului. Benedict citează acest fragment punându-l în legătură cu 2,11 (…cu cutremur) şi 137, 1 (…înaintea îngerilor) şi conchide: Să psalmodiem în aşa fel încât mintea noastră să fie în armonie cu glasul (Regula, 19)”[8].

8: Dumnezeu S-a împărăţit peste neamuri,

Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt.

9: Mai-marii popoarelor s-au adunat laolaltă cu Dumnezeul lui Avraam,

că foarte s-au înălţat puternicii lui Dumnezeu pe pământ.

„Alianţa cu Avraam cuprinde toată umanitatea”[9].

Cei puternici ai lui Dumnezeu s-au ridicat foarte: „Fiindcă cei ce au dovedit bărbăţie pentru Dumnezeu, părăsind cugetarea pământească, au trecut la cugetarea celor de sus. Aceasta socotesc că înseamnă s-au ridicat”[10].  „Adică să nu fi prins zăbovind în nici un fel de păcat, ci mai mult urcă, ca spre un munte, spre o viaţă înaltă şi frumoasă, care nu are nimic josnic, ci se distinge printr-o virtute înaltă şi ridicată şi eliberată de cugetul coborât, adică pământesc şi trupesc. Iar cel mai ridicat peste cele pământeşti e cugetul sfânt”[11].  „Căci în Hristos ne-am izbăvit de a mai cugeta cele ale trupului şi de a ne tăvăli în patimile pământeşti, şi prin El suntem ridicaţi la înălţime, cugetând cele de sus şi petrecând în ceruri”[12].

---

[1] SEP 4/I, p. 140

[2] BBVA, p. 667

[3] BBVA, p. 667

[4] Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistolele, 14

[5] SEP 4/I, p. 141

[6] SEP 4/I, p. 141

[7] BBVA, p. 668

[8] SEP 4/I, p. 141

[9] PSALM, p. 383

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 12

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, I

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, III