PSALMUL 53 – Pentru sfârşit: printre cântările de învăţătură ale lui David; când au venit Zifiţii şi i-au zis lui Saul: Iată, nu cumva s-a ascuns David la noi?
„Rugăciune plină de încredere a dreptului prigonit”[1].
„Zifiţii (sau Zifinii) pare numele simbolic al unui popor necunoscut. Fericitul Augustin îl tâlcuieşte stropirea feţei, ritual prin care preotul israelit stropea împrejur cu sângele animalului de jertfă. Oricum, psalmul exprimă suferinţa lui David”[2]. După altă opinie, Zifiţii ar închipui puterile vrăjmaşe: „Aşadar, când am apucat neîmpiedicat să păşim pe calea cea strâmtă, Zifeii ne şi pârăsc la tiranul (diavol) ca să nu dobândim mântuirea”[3]. „Mulţi Părinţi pun psalmul în rostirea lui Hristos, care vorbeşte şi suferă ca om (Ilarie). Eusebiu pune însă accentul asupra autorului uman – vorbeşte David şi vorbeşte orice om care suferă”[4].
1: Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă
şi întru puterea Ta mă judecă.
„Numele Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuşi (cf. Ieşirea 3, 14); aici, în paralelism cu puterea, Îi subliniază atotputernicia. Pentru creştini, acest Nume este şi numele lui Iisus, care a primit Numele care este mai presus de orice nume (Filipeni 2, 6)”[5].
2: Dumnezeule, auzi rugăciunea mea,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3: Că s-au ridicat străinii împotriva mea
şi oameni tari au căutat după sufletul meu;
ei nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
Dacă nu-I urmăm lui Dumnezeu, vom urma negreşit celui potrivnic. Iar Zifiţii sunt numiţi străini pentru vrăjmăşia arătată lui David; ei s-au arătat, prin trădare, străini şi de harul lui Dumnezeu.
4: Iată, Dumnezeu îmi ajută mie
şi Domnul este ocrotitorul sufletului meu.
5: Pe cele rele le va întoarce asupra vrăjmaşilor mei;
cu adevărul Tău îi vei nimici.
„Părinţii (Origen, Ilarie) subliniază că Adevărul este Hristos. Beda parafrazează: aşază-i în adevărul Tău, în iubirea celor veşnice, şi spulberă-le minciuna, dragostea pentru cele pământeşti! – cerând să piară doar păcatul”[6].
„Adică să nimicească învinuirile aduse împotriva adevărului pentru că, în fond, pe ele le nimiceşte adevărul lui Dumnezeu”[7]. „Cel care se întoarce la Dumnezeu va lăsa răutăţile pe seama celor care le-au scornit, nimicind prin adevăr tot ce este duşman şi străin de adevăr. Eu, zice cântăreţul iarăşi, în al Cărui nume m-am mântuit, Acestuia îi voi rămâne recunoscător pentru că ne-a făcut un mare bine, celor care nu se mai întristează şi care au văzut cu ochii lor nimicirea vrăjmaşilor. Căci de aceea se bucură ochiul proorocului atunci când nu mai contemplă altceva decât virtutea. Căci odată înlăturată răutatea, pe care vrăjmaşul o pusese în locul virtuţii, despre duşman nu va mai rămâne nici măcar numele”[8].
6: De bunăvoie Îţi voi jertfi Ţie,
mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că este bun;
„După interpretarea lui Eusebiu, David se afla atunci în pustiu şi nu putea oferi decât voinţa sa; ştia că Dumnezeu, de atunci încolo, voia doar jertfe spirituale. Ilarie şi Ieronim accentuează jertfa de bunăvoie a lui Hristos. Augustin şi Cassiodor vorbesc mai ales de îndatorirea credinciosului de a aduce jertfă spirituală de laudă şi mulţumire”[9].
„Într-adevăr, are mai multă valoare ceea ce este dăruit fără încetare decât ceea ce este împlinit la intervale de timp, şi darul de bunăvoie este mai plăcut decât lucrările făcute printr-o constrângere canonică”[10].
7: că din tot necazul m-ai izbăvit
şi ochiul meu i-a privit de sus pe vrăjmaşii mei.
Dreapta socoteală „se naşte din smerita cugetare. Iar ea naşte, în cel ce o are, puterea de a străvedea, încât cel ce o are prevede uneltirile ascunse ale vrăjmaşului şi retează pricinile lor înainte de vreme”[11]. „Negrija totală de cele pământeşti şi ocuparea neîntreruptă cu Sfânta Scriptură aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atenţiei. Atunci sufletul începe să vadă pe dracii care îl războiesc prin gânduri şi începe să se apere”[12].
[1] SEP 4/I, p. 153
[2] BBVA, p. 674
[3] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 13
[4] SEP 4/I, p. 153
[5] SEP 4/I, p. 154
[6] SEP 4/I, p. 154
[7] Origen, Contra lui Celsus, VII, 1
[8] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 13
[9] SEP 4/I, p. 154
[10] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, III
[11] Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, I
[12] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 18
Ana Usca 
Comentarii recente