Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 60

PSALMUL 60 – Pentru sfârşit: printre cântările lui David.

„Rugăciunea unui pribeag. Theodoret spune: În psalmul precedent profetul ne-a spus să ne întoarcem la Dumnezeu, iar în aceasta ne arată ce rugăciune să-I înălţăm; Îl vesteşte pe Hristos şi prevesteşte întoarcerea păgânilor”[1].

1: Ascultă, Dumnezeule, la ruga mea,

la rugăciunea mea ia aminte.

2: De la marginile pământului către Tine am strigat

întru mâhnirea inimii mele;

Tu pe piatră m-ai înălţat,

Piatra ar fi, conform BJ, „stânca templului, obiectul nostalgiei psalmistului”[2].  „Părinţii fac legătura cu I Corinteni 10, 4 (Stânca era Hristos)”[3].

3: Tu m-ai călăuzit, că Tu Te-ai făcut nădejdea mea,

turn de tărie în faţa vrăjmaşului.

„Smerita cugetare este acoperământ dumnezeiesc, spre a nu fi văzute izbândirile noastre. Smerita cugetare e adâncul fără fund al puţinătăţii noastre, care nu poate fi furat de nici un tâlhar. Smerita cugetare este turn tare dinspre faţa vrăjmaşului”[4].

4: În locaşul Tău voi locui pe veci,

cu acoperământul aripilor Tale mă voi acoperi.

Locaşul: SEP 4 are cortul. „Origen aminteşte Psalmul 14 în care se spune că cel desăvârşit va locui sub acest cort. Este locuirea Treimii: cine locuieşte acolo e ocrotit sub aripile lui Dumnezeu”[5].

5: Că Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat rugăciunile;

celor ce se tem de numele Tău le-ai dat o moştenire.

„Moştenire: pentru Origen, ea înseamnă puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12); pentru Ilarie, ea este viaţa, împărăţia, locuirea cu Dumnezeu”[6].

6: Zile vei adăuga la zilele regelui,

anii lui până-n zile din neam în neam;

7: în veac va rămâne el în faţa lui Dumnezeu.

Cât despre mila şi adevărul Său, cine le va pretinde?

Primul stih, în SEP 4: Va dăinui în veac înaintea lui Dumnezeu: „după exil, cei eliberaţi fac această rugăciune pentru Zorobabel; dar, după interpretarea lui Theodoret, menţionarea veşniciei nu se poate referi decât la Hristos, pentru că este Fiul care era cu Tatăl din veşnicie. Aşadar, Zorobabel este prefigurarea lui Hristos, care îi va aduce înapoi în Patrie pe cei eliberaţi”[7].

„Aici ekzeteo înseamnă a reclama, a pretinde. Sensul textului: mila şi adevărul lui Dumnezeu sunt daruri, ele nu pot fi pretinse ca fiind un drept al cuiva”[8].

8: Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului,

pentru ca zi de zi să-mi plinesc făgăduinţele.

Rugăciunea însoţeşte permanent lucrarea dreptului.

---

[1] SEP 4/I, p. 167

[2] PSALM, p. 387

[3] SEP 4/I, p. 167

[4] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXV, 25

[5] SEP 4/I, p. 167

[6] SEP 4/I, pp. 167-168

[7] SEP 4/I, p. 168

[8] BBVA, p. 681

Publicitate