Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 73

PSALMUL 73 – Un psalm al lui Asaf; spre pricepere.

„Potrivit tradiţiei teologice răsăritene, acest psalm este o anticipare profetică a dărâmării Ierusalimului (inclusiv a Templului de pe muntele Sion) în anul 70 d. Hr., când armatele romane au pătruns în cetatea sfântă. În sens mai larg, el poate fi şi o profeţie asupra încercărilor prin care va trece Biserica în vremuri de mare restrişte. În orice caz, critica textelor biblice, inclusiv cea protestantă, nu a putut stabili o relaţie suficientă între conţinutul acestui psalm şi asalturile asupra Ierusalimului de dinainte de anul 70”[1].  „Plângere pentru pustiirea Templului. După Origen, acestea le spun cei exilaţi[2].

1: De ce, Dumnezeule, până în cele din urmă Te-ai lepădat de noi?

De ce s-a aprins mânia Ta peste oile păşunii Tale?

2: Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care dintru început ai agonisit-o.

Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, acest munte al Sionului, cel în care Tu ai locuit.

„E vădit că ceea ce s-a făcut la începuturi are un început al creării sale şi că Dumnezeu a folosit puterea facerii de la un început oarecare”[3].

3: Pân-la urmă ridică-Ţi Tu mâinile Tale împotriva trufiilor lor,

împotriva relelor pe care vrăjmaşul le-a făcut în locul Tău cel sfânt.

4: Cei ce Te urăsc s-au fălit în mijlocul sărbătorii Tale,

semnele lor le-au pus drept semne, fără ca ei s-o ştie,

5: ca şi cum ar fi fost o plecare spre înălţimi.

Semne pot fi insignele militare (uniforme, steaguri, trofee). În limbajul biblic, însă, prin semne se înţeleg minunile (miracolele, faptele neobişnuite) care se fac, pe de o parte, prin puterea lui Dumnezeu sau, pe de alta, prin puterea diavolului (vezi semnele asemănătoare făcute de Aaron şi de vrăjitorii Egiptului – Ieşirea 7, 9-12). În cazul de faţă, duşmanii, în ignoranţa lor (popor fără-de-minte – v. 18), îşi iau victoria ca pe o suită de semne menite să-i ducă spre înălţimi, fără să ştie că semnele virtuale ale lui Dumnezeu se pot manifesta oricând”[4].  „Semnele sunt stindardele cuceritorilor. Theodor al Mopsuestiei spune că în Antichitate era obiceiul ca, atunci când era cucerită o cetate, să se sculpteze pe porţile ei numele învingătorilor şi felul în care a fost cucerită cetatea”[5].

6: Ca într-o pădure de copaci,

cu topoarele i-au tăiat uşile laolaltă,

cu secure şi ciocan l-au dărâmat.

7: Cu foc au ars locaşul Tău cel sfânt,

pân-la pământ spurcat-au locuinţa numelui Tău.

8: Zis-au în inima lor, şi-mpreună cu ei rudeniile lor:

„Veniţi! Să nimicim toate serbările lui Dumnezeu de pe pământ!”

„Origen: Dumnezeu îşi are, deci, sărbătorile Sale? Da. Cred că e zi de sărbătoare pentru Domnul ori de câte ori un om se întoarce la El sau un credincios înaintează în credinţă […]. Şi ce voi spune despre îngeri? Oare nu e pentru ei mare sărbătoare când se bucură pentru un singur păcătos mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi (cf. Luca 15, 7)? Voi spune ceva de necrezut: aşa pământeşti cum suntem, noi dăm lui Dumnezeu şi îngerilor prilejuri de sărbătoare când, umblând pe pământ, trăim în ceruri (In Num. 23, SC 29, pp. 437-438)”[6].

9: Semnele noastre nu le-am văzut;

nici un profet nu mai este, El pe noi nu ne va mai cunoaşte.

„Absenţa minunilor şi a profeţiilor: sentimentul părăsirii totale”[7].

10: Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul?

Oare pân-la urmă va defăima potrivnicul numele Tău?

11: Oare pe totdeauna Îţi întorci Tu mâna

şi dreapta Ta din mijlocul sânului Tău?

„În versetul 3, I se cerea lui Dumnezeu să-Şi ridice mâinile împotriva vrăjmaşilor; acum I se reproşează că stă cu mâinile în sân[8].  „După interpretarea lui Theodoret, Dumnezeu e comparat cu un om bogat care, în faţa unui cerşetor, îşi ascunde mâna în sân”[9].

12: Dar Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac,

El a făcut mântuire în mijlocul pământului.

13: Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat marea;

Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă,

„Rememorare a trecerii miraculoase a Mării Roşii. Poate fi şi o aluzie la crearea lumii (despărţirea apelor de sub tărie de cele de deasupra)”[10].

14: capul balaurului Tu l-ai sfărâmat,

Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopiene.

Capul balaurului: „Ebraică: capetele Leviatanului. Leviatanul (în mitologia semitică): monstru marin uriaş, oarecum asemănător cu un balaur sinuos. În sensul creştin: Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana (Apocalipsa 12, 9)”[11].  „Prin popoarele etiopiene se înţelegeau triburile sălbatice care trăiau ca fiarele (acestora li s-a dat mai întâi numele de troglodiţi = cei ce locuiesc în caverne)”[12].

15: Tu ai  făcut să irumpă izvoare şi pâraie,

Tu ai făcut să sece râurile Etamului.

„Etam: Localitate pomenită în Iosua 15, 59, situată în zona Betleemului. Istoricul Iosif Flaviu menţionează că Etamul era aşezarea rurală favorită a regelui Solomon, loc de retragere, situat la opt mile distanţă de Ierusalim; era un drum pe care el îl făcea dis-de-dimineaţă, mânându-şi caii de la caretă”[13].

16: A Ta este ziua şi a Ta este noaptea,

Tu ai întemeiat lumina şi soarele.

17: Tu ai făcut toate marginile pământului;

vara şi primăvara Tu le-ai plăsmuit.

18: Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul L-a ocărât pe Domnul

şi poporul cel fără-de-minte Ţi-a defăimat numele.

19: Sufletul ce te mărturiseşte pe Tine să nu-l dai la fiare;

de sufletele săracilor Tăi să nu uiţi pân-la sfârşit.

Credinciosul se roagă să nu fie predat fiarelor, „dar, când ele se năpustesc asupră-i, să le stea împotrivă şi să le alunge cât mai departe prin semnul crucii şi, când se dezlănţuiesc în contra lui, să le stingă tăria, amintindu-şi necontenit de patima Domnului şi de pilda mortificării Lui”[14].

20: Caută spre legământul Tău,

că întunecimile pământului s-au umplut de casele fărădelegilor.

21: Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors înapoi;

săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău.

22: Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ţi propria Ta pricină;

adu-Ţi aminte de ocara pe care cel fără-de-minte o face toată ziua împotriva Ta.

În acestea, Psalmistul pare a suferi mai mult pentru ofensele aduse lui Dumnezeu, decât pentru acelea ce s-ar adresa persoanei sale.  „Dumnezeu, care Îşi asumă starea celor asupriţi, e chemat să-Şi apere cauza”[15].

23: Nu uita glasul celor ce Ţi se roagă Ţie;

trufia celor ce Te urăsc urcă fără-ncetare.

Dreptul ar grăbi judecata, după cum nelegiuitul ar vrea s-o ignore sau s-o amâne cât mai mult.


[1] BBVA, p. 697

[2] SEP 4/I, p. 197

[3] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, II, LVII

[4] BBVA, p. 697

[5] SEP 4/I, p. 197

[6] SEP 4/I, p. 198

[7] BBVA, p. 697

[8] BBVA, p. 698

[9] SEP 4/I, p. 198

[10] SEP 4/I, p. 198

[11] BBVA, p. 698

[12] BBVA, p. 698

[13] BBVA, p. p. 698

[14] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, I, 8

[15] SEP 4/I, p. 199

Anunțuri

5 responses to this post.

  1. […] unde-o mângâie doar mohorâta intimitate a şoarecelui. […]

  2. […] de mai sus! De aceeaşi părere presupun că sunt şi Tata, Ziarul, Mirela, Theodora, Onu, Vania, Mama, Supravieţuitor, Orfiv, Caius, Teo Negură, Chat Noir şi Grişka. Ca să nu mai spun de […]

  3. […] Posted by Theodora pe septembrie 1, 2010 Dan Diaconescu a decis sa isi lase fratele  la conducerea Partidului Poporului, pentru ca nu poate fi patron la OTV si lider al unui partid politic. […]

  4. […] de la Dumnezeul cel adevărat, să înceapă să-şi facă zei din cele ce nu sunt”[3]. Au alţi dumnezei cei ce se ali­pesc de cele materiale, precum şi ereticii care falsifică sfintele […]

  5. […] Popescu, îmi răspunde cel prezentat, a fi vărul meu din Braşov. Deşi vizibil nedumeriţi, nu facem […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: