PSALMUL 91 – Un psalm-cântare, pentru Ziua Sâmbetei.
„Imn de laudă şi aducere de mulţumire. Titlul indică faptul că a fost folosit în liturgica sabatului. Talmudul atestă că se cânta la libaţia de vin ce însoţea jertfa primului miel de sabat (Numeri 28, 9) […]. Pentru Chiril al Alexandriei, sabatul este prefigurarea vieţii în Hristos; pentru Atanasie – chipul odihnei viitoare”[1].
1: Bine este a ne mărturisi Domnului
şi a-i cânta numelui Tău, Preaînalte,
„Verbul exolomogheo înseamnă a se mărturisi şi numai în anumite contexte înseamnă a lăuda, a aduce laudă (construit cu dativul). În cazul de faţă, Fericitul Ieronim îi conferă sensul primar şi, notând ordinea în care se desfăşoară mişcările, tâlcuieşte: întâi I te mărturiseşti Domnului, ca să-ţi ierte păcatele; odată despovărat, vei avea şi starea sufletească de a-I cânta”[2].
2: a vesti dimineaţa mila Ta
şi adevărul Tău în toată noaptea
„Dimineaţa – când toate merg bine; noaptea – când toate merg rău (Augustin)”[3].
3: pe psaltire cu zece strune, prin cântec de alăută.
4: Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale
şi întru lucrul mâinilor Tale mă voi bucura.
5: Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne,
cât de adânci sunt gândurile Tale!:
„Augustin, făcând legătura cu versetul 7, comentează: Nici un ocean nu este atât de adânc ca acest mister: cei răi se veselesc şi cei buni suferă”[4].
6: Omul fără minte n-o va cunoaşte
şi cel nepriceput n-o va pricepe.
7: Când păcătoşii răsar ca iarba
şi toţi cei ce lucrează fărădelege iscodesc pe sub gene,
8: o fac spre nimicirea lor în veacul veacului;
dar Tu, Doamne, Preaînalt eşti în veac.
9: Că, iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri
şi toţi cei ce lucrează fărădelege se vor risipi,
10: iar fruntea mea se va înălţa ca aceea a inorogului
şi bătrâneţile mele se vor întări cu untdelemn bogat.
„Pentru Atanasie, untdelemnul e o aluzie şi la preoţia împărătească”[5].
11: Şi ochiul meu s-a uitat peste vrăjmaşii mei,
iar urechea mea îi va auzi pe viclenii ce se ridică împotrivă-mi.
„Şi a privit, zice David, ochiul minţii mele întru vrăjmaşii mei spirituali; şi întru cei vicleni ce se răscoală împotriva mea va auzi urechea mea. Şi am văzut răsplata păcătoşilor, făcută de Dumnezeu în mine”[6]. „De ne vom îndeletnici cu Dumnezeu vreme îndelungată şi vom avea grijă de partea pătimitoare (pasională) a sufletului, nu vom mai fi atraşi de momelile gândurilor, ci înţelegând mai exact pricinile lor şi, tăindu-le de la noi, vom deveni mai străvăzători”[7].
12: Dreptul ca finicul va înflori
şi ca un cedru de Liban se va înmulţi.
„După Augustin, finicul este ales ca termen de comparaţie deoarece creşte drept spre cer, iar frumuseţea lui e înspre înalt”[8].
„Dreptul cel adevărat (iar dreptul acesta e Domnul), Care pentru noi S-a ridicat din pământ şi Care e finicul acela cu frunziş înalt şi a răsărit din materia firii noastre, Se face munte ce se înmulţeşte prin chedri, celor care îşi au rădăcina în El prin credinţă şi care, când sunt sădiţi în casa lui Dumnezeu, vor înflori în curţile Dumnezeului nostru”[9].
13: Cei ce sunt răsădiţi în casa Domnului
în curţile Dumnezeului nostru vor înflori,
14: la adâncă bătrâneţe ei încă se vor înmulţi
şi fericiţi vor fi să dea de veste
15: că drept este Domnul, Dumnezeul meu,
şi că nedreptate nu se află într-Însul.
E limpede afirmat, ca şi în alte locuri, atributul dumnezeiesc al dreptăţii.
[1] SEP 4/I, p. 238
[2] BBVA, p. 722
[3] SEP 4/I, p. 238
[4] SEP 4/I, p. 238
[5] SEP 4/I, p. 239
[6] Isichie Sinaitul, op. cit., 91
[7] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele despre dragoste, 251
[8] SEP 4/I, p. 239
[9] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XIV
Ana Usca 
Comentarii recente