PSALMUL 95 – O cântare-laudă; a lui David; când a fost Casa zidită după întoarcerea din robie. Fără titlu la Evrei.
„Face parte din psalmii Împărăţiei. Apare într-o formă aproape identică şi în I Paralipomena 16, 23-33, făcând parte din cântarea de bucurie la aducerea chivotului. Se remarcă universalismul, care face ecou celui din partea a doua şi a treia a Cărţii lui Isaia (e. g. Isaia 66, 18-19)”[1].
„Augustin încearcă să facă o legătură între titlu şi restul psalmului: este vorba de zidirea spirituală, care se ridică pentru că tot pământul e chemat să-I cânte lui Dumnezeu o cântare nouă. Acolo este unitatea Duhului, acolo este o singură piatră făcută din multe; constructorii trebuie să vestească slava Domnului: dacă ş-o vestesc doar pe a lor proprie, atunci sunt doar perete spoit (cf. Iezechiel 13, 10; Fapte 23, 3). Pentru Theodoret, psalmul cântă cele două veniri ale Domnului, precum şi Judecata ce va veni şi mântuirea păgânilor”[2].
1: Cântaţi-I Domnului cântare nouă
cântaţi-I Domnului tot pământul!
„Fiindcă nu se cuvine să petrecem viaţa în Hristos întristaţi şi înlăcrimaţi, ci veseli şi strălucitori”[3].
2: Cântaţi-I Domnului, binecuvântaţi-I numele,
din zi în zi binevestiţi mântuirea Lui.
3: Vestiţi-I între neamuri slava,
între toate popoarele minunile Lui.
„Aici se porunceşte ca toţi cei de pe pământ, care au cunoscut taina aceasta mântuitoare a Lui, adică pătimirea lui Hristos, prin care i-a mântuit, să vină să cânte şi să psalmodieze Dumnezeului şi Părintelui tuturor, cunoscând că El este şi vrednic de laudă şi înfricoşător şi făcător al cerului şi al pământului; El, care a făcut mântuirea aceasta pentru neamul omenesc şi Care, după ce a fost răstignit şi a murit, a fost învrednicit de Dumnezeu să împărăţească asupra întregului pământ”[4].
4: Că mare este Domnul şi lăudat foarte,
de temut este mai presus decât toţi dumnezeii;
5: că toţi dumnezeii păgânilor sunt demoni,
dar Domnul a făcut cerurile;
6: laudă şi frumuseţe sunt înaintea Lui,
sfinţenie şi măreţie în locaşul Său cel sfânt.
7: Voi, urmaşi ai neamurilor, aduceţi-I Domnului,
Domnului aduceţi-I slavă şi cinste;
aduceţi-I Domnului slava datorată numelui Său,
8: aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui,
în curtea Lui cea sfântă închinaţi-vă Domnului.
„Theodoret spune că, de vreme ce se adresează păgânilor, jertfa cerută e una spirituală (cf. Maleahi 1, 10 sq.)”[5].
9: De faţa Lui să tresalte tot pământul;
spuneţi între neamuri că Domnul S-a împărăţit
La Sfântul Iustin Martirul, o altă variantă a celei de a doua părţi a versetului: Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit de pe lemn[6]. Iustin a urmat unor manuscrise ale Septuagintei în care textul aşa se găseşte: απο ξυλου (de pe lemn).
10: pentru că a întărit lumea care nu se va clinti;
El întru dreptate va judeca popoarele.
11: Veselească-se cerurile şi să se bucure pământul,
marea să tresalte cu toată plinătatea ei,
să se bucure câmpurile cu tot ce e pe ele.
12: Atunci toţi copacii pădurii se vor bucura de faţa Domnului,
că vine, vine să judece pământul;
13: lumea o va judeca întru dreptate
şi popoarele întru adevărul Său.
„Omul cu conştiinţa curată nu aşteaptă judecata lui Dumnezeu cu spaimă, ci cu încredere şi bucurie”[7].
[1] SEP 4/I, p. 244
[2] SEP 4/I, p. 244
[3] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XI
[4] Sf. Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, LXXIV
[5] SEP 4/I, p. 245
[6] Cf. Dialogul cu iudeul Trifon, LXXIII
[7] BBVA, p. 726
Ana Usca 
Comentarii recente