Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 99

PSALMUL 99 – Psalm de laudă.

„La intrarea în Templu, credincioşii îşi strigă bucuria plină de recunoştinţă de a-I aparţine Domnului. Ei cheamă la această bucurie întreg pământul”[1].

1: Cu bucurie strigaţi-I Domnului tot pământul,

2: Domnului slujiţi-I întru veselie,

cu bucurie veniţi-I înainte!

3: Cunoaşteţi că Însuşi Domnul este Dumnezeu,

că El ne-a făcut pe noi, iar nu noi înşine,

că noi suntem poporul Său şi turma păşunii Sale.

„După Theodoret, imaginea turmei şi a păşunii nu indică numai stăpânirea, ci şi grija, ocrotirea”[2].

„Tot ce vom spune se cuvine să fie spre lauda Celui Preaînalt. Lui să-I închinăm fiecare cuvânt, fiecare clipă a vieţii noastre, fiecare act de recunoştinţă necurmată, căci prin Darul Lui vorbim şi trăim. El ne-a făcut pe noi, iar nu noi singuri pe noi. Domnul nostru, El ne-a făcut pe noi, ba încă ne-a înnoit de la începutul începutului, prin toată lucrarea mâinilor, prin fiecare cuvânt al sfinţilor Săi, spre a noastră mântuire”[3].

4: Cu laude intraţi pe porţile Lui,

cu cântări în curţile Sale!

5: Lui să-I aduceţi laudă, numele Lui lăudaţi-L,

că bun este Domnul, că în veac este mila Lui

şi din neam în neam adevărul Său.

Veşnicia bunătăţilor dumnezeieşti.

---

[1] SEP 4/I, p. 250

[2] SEP 4/I, p. 250

[3] Sf. Paulin de Nola, Harul şi mântuirea, 2