Archive for 25 octombrie 2010

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 124

PSALMUL 124 – O cântare a treptelor.

 

„Un psalm despre Ierusalim ca simbol al siguranţei celor credincioşi”[1].

 

1: Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului:

în veac nu se va clinti cel ce locuieşte în Ierusalim.

„Origen trimite la Evrei 12, 22 (V-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu…)”[2].  „Sfântul Ioan Hrisostom: Cu cât sfântul e mai legat în lanţuri, asemenea Apostolului Pavel în temniţă, cu atât devine mai puternic. Când răcneşte leul, pune animalele pe fugă; când răcneşte sfântul, toţi diavolii o iau la goană. Armele leului sunt coama păroasă, ghearele puternice şi dinţii ascuţiţi; armele sfântului sunt înţelepciunea duhovnicească, cumpătarea, răbdarea, dispreţul pentru bunurile acestei lumi. Sfântul este asemenea muntelui Sion, de care vorbeşte psalmistul; el rămâne de neclintit pentru că toată încrederea lui este în Domnul, Cel ce a făcut muntele şi-l stăpâneşte”[3].

2: Munţi se află împrejuru-i

şi Domnul este împrejurul poporului Său

de acum şi până-n veac.

Observaţia topografică e exactă pentru Ierusalimul vechi, cetatea lui David, situată pe colina mai puţin înaltă numită Ofel sau Sion, la sud de actuala esplanadă a Templului (cf. Lancellotti, nota ad loc.). ♦ Pentru imaginea lui YHWH ca zid în jurul poporului – cf. Zaharia 2, 9. Ilarie leagă expresia de Matei 28, 20 (Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul lumii)”[4].

3: Că Domnul nu va îngădui ca toiagul păcătoşilor

să fie peste moştenirea drepţilor,

ca nu cumva drepţii

întru fărădelegi să-şi întindă mâinile.

„Fericitul Augustin: Uneori, prin îngăduinţa sau pedagogia lui Dumnezeu, necredincioşii – păcătoşii – devin puternici, stăpânitori, şi-i obligă pe cei drepţi să le recunoască puterea, şi chiar s-o laude. Ştiind că omul e slab şi poate ceda, psalmistul speră că Dumnezeu nu va îngădui o astfel de situaţie în care drepţii să-i implore pe cei nelegiuiţi”[5].  Primul stih, „în Textul Masoretic: Căci nu se va odihni sceptrul răutăţii. Ar putea fi vorba de un monarh nelegiuit sau, mai degrabă, de o putere străină, sub care ar fi pericolul ca poporul să decadă spiritual. ♦ Theodoret interpretează: nu cumva drepţii asupriţi să considere că totul se petrece din întâmplare şi nu există nici o cârmuire divină în lume”[6].

4: Fă-le bine, Doamne, celor buni

şi celor drepţi cu inima;

5: Dar pe cei ce se abat pe căi strâmbe

îi va duce Domnul cu cei ce lucrează fărădelege.

Pace peste Israel!

Pacea lui Hristos pogoară peste mintea văzătoare de Dumnezeu.  „Psalmul prefigurează venirea erei mesianice”[7].


[1] SEP 4/I, p. 309

[2] SEP 4/I, p. 309

[3] BBVA, p. 765

[4] SEP 4/I, p. 309

[5] BBVA, p. 765

[6] SEP 4/I, p. 309

[7] PSALM, p. 397

 

Reclame