Archive for 26 octombrie 2010

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 125

PSALMUL 125 – O cântare a treptelor.

 

Psalmul cântă „bucuria întoarcerii”[1] din robie.

 

1: Când i-a întors Domnul din robie pe cei din Sion,

devenit-am ca nişte oameni ai alinării.

E vorba despre întoarcerea din robia babiloniană, comparabilă cu scăparea de sub jugul păcatului.

SEP 4 traduce finalul versetului prin am fost mângâiaţi: „literal: ca mângâiaţi. Textul Masoretic are eram ca unii care visează. Eusebiu cunoaşte ambele lecţiuni: Această viziune a libertăţii noastre nu era încă deplină; va fi adevărată numai când şi restul fraţilor noştri se vor întoarce din robie.  Ilarie interpretează: nu avem încă mângâierea deplină, căci toată făptura aşteaptă arătarea fiilor lui Dumnezeu… (cf. Romani 8, 19-21). ♦ După Theodoret, psalmul este cântat de cei întorşi din exil pentru a celebra cultul la Ierusalim, în timp ce alţi iudei se află încă la Babilon (cf. v. 4)”[2].

2: Atunci ni s-a umplut gura de bucurie

şi limba de veselie;

atunci se zicea între neamuri:

„Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!”

„Între neamuri: minunea întoarcerii israeliţilor din exil îi face pe păgâni să recunoască măreţia Domnului”[3].  Repetarea formulei mari lucruri a făcut Domnul: „această repetare exprimă intensitatea bucuriei. Prin simpla lui existenţă, acest popor dădea mărturie pentru Dumnezeu şi-L vestea (Ioan Gură de Aur)”[4].

3: Mari lucruri a făcut Domnul cu noi,

iar noi eram atunci bucurându-ne.

4: Întoarce-i, Doamne, pe cei robiţi ai noştri

aşa cum se întorc pâraiele în miazăzi.

„Vântul de la miazăzi aducea ploile care trezeau la viaţă pâraiele, acestea devenind izvoare de fertilitate”[5].  Aici, „Textul Masoretic are şuvoaiele din Negheb. Negheb este ţinutul deşertic din sudul Iudeii; acest toponim se foloseşte şi pentru a desemna sudul ca punct cardinal. În această zonă, venirea anotimpului ploios transformă brusc văile secate în torenţi”[6].

5: Cei ce seamănă cu lacrimi,

cu bucurie vor secera.

„Expresie proverbială. Cf. Matei 5, 5 (Fericiţi cei care plâng); Ioan 16, 20 (Veţi plânge…, dar durerea voastră se va preschimba în bucurie)”[7].

6: În mergerea lor mergeau şi plângeau

aruncându-şi seminţele,

dar în venire cu bucurie vor veni

purtându-şi în seceră snopii.

„Sârguieşte-te să intri în Ierusalim, cetatea sfântă a păcii şi prea înaltă, unde se află raiul. De aceste lucruri sfinte şi minunate nu te vei învrednici altfel, decât dacă vei vărsa lacrimi ziua şi noapte. Într-adevăr, lacrima care izvorăşte din multă durere şi din inima zdrobită, din cunoaşterea adevărului şi mistuirea măruntaielor, este hrană pentru suflet, pâine dăruită de Însăşi Pâinea cea cerească”[8].


[1] SEP 4/I, p. 310

[2] SEP 4/I, p. 310 – Am face aici menţiunea că evreii rămaşi în Babilon nu mai puteau fi robiţi, ei nedorind să se întoarcă în patrie.

[3] SEP 4/I, p. 310

[4] SEP 4/I, p. 310

[5] BBVA, p. 766

[6] SEP 4/I, p. 310

[7] SEP 4/I, p. 311

[8] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXV, 7