PSALMUL 128 – O cântare a treptelor.
„Psalm pentru cei care se căiesc şi poartă în sine nădejdea”[1]. „Un om, sau poporul întreg, îşi aduce aminte de nenumăratele necazuri îndurate în timp şi din care Dumnezeu l-a scăpat. Aceasta îi dă încredere pentru viitor”[2].
1: De multe ori, din tinereţile mele, s-au luptat ei cu mine
– s-o spună astăzi Israel -,
2: de-atâtea ori, din tinereţile mele, s-au luptat ei cu mine
şi nu m-au biruit.
„Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu a voit ca evreii să fie când învinşi, când învingători, pentru ca aceasta să le slujească drept învăţătură, dar n-a îngăduit niciodată ca acest popor ales să fie nimicit. ♦ Pentru Theodoret, tinereţea e timpul robiei lui Israel în Egipt şi al eliberării lui; este vorba însă şi despre Biserică”[3].
Vrăjmaşii pornesc lupta asupra noastră încă din tinereţile noastre, adică de îndată ce am cunoscut învăţăturile mântuitoare, străduindu-se să nu ne lase să înaintăm în acestea.
3: Prin spatele meu au uneltit păcătoşii,
pe-acolo şi-au prelungit nelegiuirea.
Au uneltit: „tekteno (folosit numai aici în Cartea Psalmilor), la figurat: a complota, a face maşinaţii (pe seama cuiva). În tâlcuire, Fericitul Ieronim: Ori de câte ori cineva îşi defaimă fratele, o face prin spate. În spatele meu şi-au zidit păcătoşii minciunile, dar eu nu le-am băgat în seamă capcanele. În spatele meu au uneltit împotrivă-mi, dar mi-am ţinut ochii spre cer. Ei, păcătoşii, laţuri au împletit împotrivă-mi, dar eu m-am mistuit de dorul cununii celei neveştejite”[4]. „Ioan gură de Aur observă că expresia poate avea două sensuri în funcţie de accepţiunile verbului τεκταίνω, a lucra, a făuri – ceea ce s-ar referi la violenţe sau poveri puse în spatele drepţilor, sau a lucra, a urzi, care s-ar referii la calomnii, uneltiri făcute pe la spate (apud Mortari, nota ad loc.)”[5].
Dar păcătoşii pot lucra şi făţiş, nu doar pe ascuns: „Nu te bucura de cuvinte, nici de slavă. Altminteri nu-şi vor mai face păcătoşii mendrele în spatele tău, ci în faţa ta. Şi vei fi ţintă de batjocură în vremea rugăciunii, târât şi purtat de ei în gânduri nechibzuite”[6].
4: Domnul e drept; grumajii păcătoşilor i-a retezat.
SEP 4, în loc de grumajii, preferă cerbicea, simbolul încăpăţânării în comentariile Părinţilor latini: „Pentru Ilarie, cerbicile îi simbolizează pe cei ce dispreţuiesc jugul Domnului”[7].
5: Ruşinaţi să fie şi întorşi îndărăt
toţi cei ce urăsc Sionul;
6: facă-se ca iarba pe acoperişuri,
care se usucă mai-nainte de-a fi smulsă,
Pentru verbele din versetele 1-5, „unii traducători redau aceste verbe la indicativ viitor, socotind că propoziţiile sunt profetice şi nu imprecatorii (cf. Lancellotti, nota ad loc.)”[8]. Opinia noastră este alta în acest caz.
7: care n-a umplut mâna celui ce seceră
şi nici braţul celui ce adună snopii,
8: asupra căreia trecătorii nu vor zice:
„Binecuvântarea Domnului fie peste voi!”
sau: „Întru numele Domnului v-am binecuvântat”.
„Theodoret aminteşte despre obiceiul de la ţară de a chema binecuvântarea asupra secerătorilor. Cf. Rut 2, 4”[9].
E o formă indirectă de blestem, prin retragerea binecuvântării. Prin Sion vom înţelege Biserica lui Hristos, devenind evident cine sunt cei ce urăsc Sionul.
[1] PSALM, p. 398
[2] SEP 4/I, p. 313
[3] SEP 4/I, p. 313
[4] BBVA, p. 767
[5] SEP 4/I, p. 313
[6] Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, 148
[7] SEP 4/I, p. 313
[8] SEP 4/I, p. 313
[9] SEP 4/I, p. 313
Ana Usca 
Comentarii recente