Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 128

PSALMUL 128 – O cântare a treptelor.

 

„Psalm pentru cei care se căiesc şi poartă în sine nădejdea”[1].  „Un om, sau poporul întreg, îşi aduce aminte de nenumăratele necazuri îndurate în timp şi din care Dumnezeu l-a scăpat. Aceasta îi dă încredere pentru viitor”[2].

 

1: De multe ori, din tinereţile mele, s-au luptat ei cu mine

– s-o spună astăzi Israel -,

2: de-atâtea ori, din tinereţile mele, s-au luptat ei cu mine

şi nu m-au biruit.

„Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu a voit ca evreii să fie când învinşi, când învingători, pentru ca aceasta să le slujească drept învăţătură, dar n-a îngăduit niciodată ca acest popor ales să fie nimicit. ♦ Pentru Theodoret, tinereţea e timpul robiei lui Israel în Egipt şi al eliberării lui; este vorba însă şi despre Biserică”[3].

Vrăjmaşii pornesc lupta asupra noastră încă din tinereţile noastre, adică de îndată ce am cunoscut învăţăturile mântuitoare, străduindu-se să nu ne lase să înaintăm în acestea.

3: Prin spatele meu au uneltit păcătoşii,

pe-acolo şi-au prelungit nelegiuirea.

Au uneltit: „tekteno (folosit numai aici în Cartea Psalmilor), la figurat: a complota, a face maşinaţii (pe seama cuiva). În tâlcuire, Fericitul Ieronim: Ori de câte ori cineva îşi defaimă fratele, o face prin spate. În spatele meu şi-au zidit păcătoşii minciunile, dar eu nu le-am băgat în seamă capcanele. În spatele meu au uneltit împotrivă-mi, dar mi-am ţinut ochii spre cer. Ei, păcătoşii, laţuri au împletit împotrivă-mi, dar eu m-am mistuit de dorul cununii celei neveştejite”[4].  „Ioan gură de Aur observă că expresia poate avea două sensuri în funcţie de accepţiunile verbului τεκταίνω, a lucra, a făuri – ceea ce s-ar referi la violenţe sau poveri puse în spatele drepţilor, sau a lucra, a urzi, care s-ar referii la calomnii, uneltiri făcute pe la spate (apud Mortari, nota ad loc.)”[5].

Dar păcătoşii pot lucra şi făţiş, nu doar pe ascuns:  „Nu te bucura de cuvinte, nici de slavă. Altminteri nu-şi vor mai face păcătoşii mendrele în spatele tău, ci în faţa ta. Şi vei fi ţintă de batjocură în vremea rugăciunii, târât şi purtat de ei în gânduri nechibzuite”[6].

4: Domnul e drept; grumajii păcătoşilor i-a retezat.

SEP 4, în loc de grumajii, preferă cerbicea, simbolul încăpăţânării în comentariile Părinţilor latini: „Pentru Ilarie, cerbicile îi simbolizează pe cei ce dispreţuiesc jugul Domnului”[7].

5: Ruşinaţi să fie şi întorşi îndărăt

toţi cei ce urăsc Sionul;

6: facă-se ca iarba pe acoperişuri,

care se usucă mai-nainte de-a fi smulsă,

Pentru verbele din versetele 1-5, „unii traducători redau aceste verbe la indicativ viitor, socotind că propoziţiile sunt profetice şi nu imprecatorii (cf. Lancellotti, nota ad loc.)”[8]. Opinia noastră este alta în acest caz.

7: care n-a umplut mâna celui ce seceră

şi nici braţul celui ce adună snopii,

8: asupra căreia trecătorii nu vor zice:

„Binecuvântarea Domnului fie peste voi!”

sau: „Întru numele Domnului v-am binecuvântat”.

„Theodoret aminteşte despre obiceiul de la ţară de a chema binecuvântarea asupra secerătorilor. Cf. Rut 2, 4”[9].

E o formă indirectă de blestem, prin retragerea binecuvântării. Prin Sion vom înţelege Biserica lui Hristos, devenind evident cine sunt cei ce urăsc Sionul.

---

[1] PSALM, p. 398

[2] SEP 4/I, p. 313

[3] SEP 4/I, p. 313

[4] BBVA, p. 767

[5] SEP 4/I, p. 313

[6] Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, 148

[7] SEP 4/I, p. 313

[8] SEP 4/I, p. 313

[9] SEP 4/I, p. 313

 

Publicitate