Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 129

PSALMUL 129 – O cântare a treptelor.

 

„Alături de Psalmul 50, este poate unul din cei mai folosiţi psalmi în liturgica tuturor riturilor. Aşteptarea plină de speranţă a Dumnezeului mântuitor îl face foarte potrivit pentru slujba Vecerniei; în ritul latin e intonat şi la toate ceremoniile pentru răposaţi. Este totodată unul dintre cei şapte psalmi de pocăinţă”[1].

 

1: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne;

Doamne, auzi glasul meu!

„Fericitul Augustin: Iona se afla nu numai sub valurile mării, ci şi în pântecele chitului; de acolo a strigat către Domnul, iar Acesta l-a auzit pentru că Iona Îl avea pe Dumnezeu în inima sa. Pentru noi, adâncul este însăşi viaţa aceasta trecătoare, şi din ea strigăm către Dumnezeu, atunci când nu gemem şi nu suspinăm. Cei ce nu strigă dintru adânc sunt foarte adânciţi în adâncuri; neavându-L în inimă pe Cel ce este deasupra oricăror adâncuri, nu sunt în stare să strige. Aşadar, să ne rugăm lui Dumnezeu”[2].

„Dintru adâncuri: pentru Ioan Gură de Aur, expresia înseamnă cu o dorinţă aprinsă şi cu un mare elan al duhului; astfel de rugăciuni sunt foarte puternice şi diavolul nu poate face nimic împotriva lor”[3].

Sau, aici ne vom gândi la acelea câte, „în Legea divină, au fost cufundate în adânci taine, pentru care trebuie să spunem în rugăciune: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne”[4].

2: Fie urechile Tale cu luare-aminte

la glasul rugăciunii mele.

3: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,

Doamne, cine va suferi?

„Sfântul Ioan Hrisostom: Cât de multe pot fi fărădelegile noastre? Să lăsăm la o parte păcatele mari, grele, deja cuibărite în conştiinţa noastră, şi să cugetăm numai la faptul că zilnic ne rugăm cu mintea împrăştiată la tot felul de lucruri lumeşti şi necuvioase, fără să-I acordăm lui Dumnezeu nici cel puţin respectul pe care un ostaş i-l acordă ofiţerului, sau un funcţionar şefului său. Nu sunt acestea adevărate insulte la adresa lui Dumnezeu?”[5].

„Dacă vrei chiar să cerci adevărul spuselor profetului, n-ai nevoie să cercetezi cu de-amănuntul viaţa fiecărui om – nici nu-i cu putinţă să ştii cele săvârşite de fiecare -, ci să aducem înaintea ochilor noştri numai acele păcate pe care neîndoielnic le săvârşim, şi ele ne vor arăta lămurit că, dacă am fi pedepsiţi pentru fiecare păcat săvârşit, de mult am fi pierit!”[6].  „Se arată, cât se poate de limpede, că nici cei ce luptă bărbăteşte nu rămân fără pată. Chiar şi lucrul care ni se pare că l-am făcut bine nu se va arăta nepărtaş de mustrare şi de vină când îl va cerceta şi cerca Dumnezeu”[7].

4: Că la Tine este iertarea.

Iertarea: „ilasmos = ispăşire; iertare obţinută în urma unei penitenţe. Sfântul Ignatie al Antiohiei tâlcuieşte: Să nu fim nesimţitori faţă de bunătatea lui Dumnezeu. Că dacă ar fi ca El să ne plătească după faptele noastre, noi am înceta să mai existăm. De aceea spune psalmistul: Că la Tine este iertarea”[8].  SEP 4 traduce cu împăcarea: „Părinţii văd în împăcare (gr. ιλασμός, îmblânzire, împăcare, ispăşire, iertare) o trimitere la Hristos, citând multe locuri din Noul Testament (I Ioan 2, 2; Romani 5, 10; Evrei 9; Tit 2, 14 etc.)”[9].

5: De dragul numelui Tău, îndelung Te-am aşteptat, Doamne,

îndelung aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,

De dragul numelui Tău sau pentru numele Tău: SEP 4, urmând ediţiei Rahlfs, traduce primul vers prin: Pentru Legea Ta Te-am aşteptat, Doamne. Anania a urmat Codicilor Vaticanus şi Sinaiticus, traducând prin de dragul numelui Tău, aşa cum au preferat să lectureze şi Origen, Atanasie şi Theodoret. „Atanasie spune că sunt cuvintele celui care vine nu de nevoie, ci de dragul Celui vrednic de cinstire.  Ioan Gură de Aur ia în considerare trei lecţiuni, într-un unic sens: pentru îndurarea Ta, pentru Numele Tău, pentru Legea Ta am aşteptat mântuirea. Dacă aş fi făcut altfel, aş fi căzut în deznădejde. Dar astfel, sunt cuprins de o speranţă vie în aşteptarea cuvântului Tău”[10].

6: nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.

Din straja dimineţii până-n noapte,

din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

7: Că la Domnul este mila

şi la El e multă mântuire

8: şi El va mântui pe Israel

de toate fărădelegile lui.

Nădejdea fermă în mântuire, prezentată aici deja drept răscumpărare din păcate (cf. Matei 1, 21).

---

[1] SEP 4/I, p. 314

[2] BBVA, p. 768

[3] SEP 4/I, p. 314

[4] Origen, Omilii la Exod, IV, 2

[5] BBVA, p. 768

[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginita putere a diavolului, I, 7

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IV

[8] BBVA, p. 768

[9] SEP 4/I, p. 314

[10] SEP 4/I, p. 314

 

Publicitate