PSALMUL 134 – Aliluia.
„Psalmul acesta şi cel următor alcătuiesc Polieleul ce se cântă la utrenia praznicelor împărăteşti şi a unor sfinţi mai însemnaţi. De obicei, se cântă versetele 1, 5, 13 şi 21 din Psalmul 134 şi 1, 12, 24 şi 26 din Psalmul 135”[1]. „Psalmul este alcătuit din fragmente împrumutate din alţi psalmi: 112 (v. 1), 133 (v. 2), 135 (vv. 1, 8, 10), 70 (v. 19), 113 (vv. 6, 15-21a). Psalmul povesteşte mai ales minunile Exodului, despre care Ilarie observă că simbolizează tot ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului. Toate categoriile de credincioşi sunt chemate să aducă laudă Dumnezeului creator şi mântuitor, respingând orice idolatrie”[2].
1: Lăudaţi numele Domnului,
lăudaţi-L, voi, slugi, pe Domnul,
2: voi, cei ce staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru.
3: Lăudaţi-L pe Domnul, că este bun,
cântaţi numelui Său, că este bun;
La al doilea stih, SEP 4 traduce frumos, în loc de bun: „Textul Masoretic are plăcut/încântător. Ioan Gură de Aur spune că faptul de a-I cânta lui Dumnezeu e în sine şi folositor şi plăcut: cântecul religios înalţă sufletul, îl învaţă sau îi aminteşte adevărurile mântuirii şi scopul ultim. Melodia e o plăcere şi omul care Îi cântă lui Dumnezeu dobândeşte un caracter sacru”[3].
4: că pe Iacob Şi l-a ales Domnul,
pe Israel să-I fie moştenire.
5: Că eu am cunoscut că mare este Domnul
şi Domnul nostru-i peste toţi dumnezeii.
„Sfântul Ioan Damaschin: Cunoaştem măreţia lui Dumnezeu nu numai din faptul că El a creat universul, inclusiv pământul cu toate ale lui, că l-a făcut pe om, că a săvârşit minuni prin sfinţii Săi, dar şi din faptul că El face minuni zilnice în faţa noastră, cum este Sfânta Euharistie; căci, dacă El a avut puterea de a-I da Fiului Său un trup născut fără sămânţă trupească, oare nu posedă aceeaşi putere de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Hristosului Său)”[4].
Al doilea stih poate fi citit şi ca mai presus decât toţi zeii (SEP 4): „Ilarie trimite la I Corinteni 8,5, unde Pavel vorbeşte despre zeii mitologiilor păgâne ca despre nişte pretinşi dumnezei. Acelaşi Apostol îi echivalează mai apoi cu demonii (I Corinteni 10, 20)”[5].
6: Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut
în cer şi pe pământ,
în mări şi-n toate adâncurile;
7: nori a ridicat de la marginea pământului,
fulgere spre ploaie a făcut;
El scoate vânturile din vistieriile Sale;
8: El i-a lovit pe întâi-născuţii Egiptului,
de la om pân-la dobitoc;
9: semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte,
lui Faraon şi tuturor slugilor lui.
„Semne şi minuni: sintagmă consacrată pentru a desemna faptele minunate ale lui Dumnezeu, care Îi manifestă atributele”[6].
10: El a lovit neamuri multe
şi regi puternici a ucis:
11: pe Sihon, regele Amoreilor,
şi pe Og, regele Vasanului,
şi toate regatele Canaanului;
Vasan: „regiune la estul râului Iordan, între râul Iaboc şi muntele Hermon”[7].
12: şi pământul lor l-a dat ca moştenire,
moştenire lui Israel, poporul Său.
„Ioan Gură de Aur trimite la Romani 9, 4 sq. (a lor [fiilor lui Israel] este înfierea şi slava şi Legământul şi Legea şi cultul şi făgăduinţele, ai lor sunt patriarhii şi din ei este Hristos după trup)”[8].
13: Doamne, numele Tău rămâne în veac,
Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam.
14: Că Domnul îl va judeca pe poporul Său
şi asupra robilor Săi mângâiat va fi.
„Robii lui Dumnezeu sunt aceia care-I cunosc şi-I păzesc poruncile. Atunci când întru dreptate va judeca poporul şi cu inima strânsă va da pedepse, prezenţa robilor Săi Îi va fi o adevărată mângâiere”[9].
15: Idolii neamurilor sunt argint şi aur,
lucruri de mâini omeneşti:
16: gură au şi nu vor grăi,
ochi au şi nu vor vedea,
„Verbele la viitor sugerează că această neputinţă este iremediabilă”[10].
17: urechi au şi nu vor auzi,
că-n gura lor suflare nu se află.
18: Precum sunt ei să se facă toţi cei care-i făuresc
şi toţi cei ce se încred în ei!
Interesant că tocmai cei căzuţi în simţualitate îşi tocesc toate simţurile (desigur, pentru cele veşnice)!
19: Voi, casa lui Israel, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, casa lui Aaron, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
20: voi, casa lui Levi, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21: Binecuvântat este Domnul din Sion,
Cel ce locuieşte în Ierusalim!
Întreaga suflare e chemată să aducă laudă Domnului, în Biserica Sa.
[1] BBVA, p. 771
[2] SEP 4/I, p. 319
[3] SEP 4/I, pp. 319-320
[4] BBVA, p. 771
[5] SEP 4/I, p. 320
[6] SEP 4/I, p. 320
[7] PSALM, p. 399
[8] SEP 4/I, p. 320
[9] BBVA, p. 771
[10] SEP 4/I, p. 321
Ana Usca 
Comentarii recente