Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 135

PSALMUL 135 – Aliluia.

 

Psalm de laudă, numit în tradiţia iudaică marele Hallel (cf. II Paralipomene 7, 3), folosit [liturgic] la finalul cinei pascale, după Psalmii 112-117 […] precum şi la sărbătoarea Corturilor. Se presupune că refrenul era cântat de întreaga adunare liturgică”[1].

 

1: Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,

că în veac este mila Lui.

2: Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor,

că în veac este mila Lui;

3: mărturisiţi-vă Domnului domnilor,

că în veac este mila Lui;

Întreit îndemn la mărturisire. „Dumnezeul dumnezeilor… Domnul domnilor: forme de superlativ de tip semitic”[2].

4: Celui ce singur a făcut minuni mari,

că în veac este mila Lui;

5: Celui ce a făcut cerurile cu pricepere,

că în veac este mila Lui;

6: Celui ce a întărit pământul pe ape,

că în veac este mila Lui;

„Care minte omenească poate înţelege acestea? Oamenii, când îşi zidesc casa şi vor să-i pună temelie, sapă mai întâi, se coboară în adânc şi, de văd o mică umezeală, fac totul să o înlăture; şi numai după aceea pun temelia; Dumnezeu, însă, a lucrat cu totul altfel de cum lucrează omul, ca să cunoşti şi de aici puterea nespusă a lui Dumnezeu şi că, atunci când voieşte, chiar stihiile ce sunt potrivnice prin lucrările lor unele altora, chiar ele slujesc poruncii Creatorului”[3].

7: Celui ce singur a făcut luminători mari,

că în veac este mila Lui;

8: soarele spre stăpânirea zilei,

că în veac este mila Lui;

9: luna şi stelele spre stăpânirea nopţii,

că în veac este mila Lui;

Astrele au fost făcute „nu ca să facă zilele, ci ca să stăpânească zilele. Că ziua şi noaptea au fost făcute înainte de facerea luminătorilor”[4].

10: Celui ce a lovit Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor,

că în veac este mila Lui;

11: şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor,

că în veac este mila Lui;

12: cu mână tare şi cu braţ înalt,

că în veac este mila Lui;

Cu mână tare şi cu braţ înalt: „expresie recurentă pentru a caracteriza intervenţiile mântuitoare ale lui Dumnezeu (Deuteronom 4, 34 etc.)”[5].

„Căci îl războieşte Domnul pe Amalic [sau pe Egipteni – n. n.], dar cu mâna ascunsă, cum s-a scris. Şi neînţelegând nimeni din cei de pe pământ, Hristos împlinea cu iconomie cele mai negrăite fapte”[6].

13: Celui ce Marea Roşie a despărţit-o-n părţi,

că în veac este mila Lui;

„Marea Roşie: Textul Masoretic are literal: Marea de trestii, care desemna la origine un mic golf al Mediteranei aflat la răsărit faţă de Delta Nilului (şi unde creşteau trestii), iar apoi ajunge să desemneze Marea Roşie cu cele două braţe între care se află Peninsula Sinai. Cf. Ieşirea 13, 18”[7].

14: şi l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei,

că în veac este mila Lui;

15: şi l-a răsturnat pe Faraon şi oastea lui în Marea Roşie,

că în veac este mila Lui;

L-a răsturnat: „Origen remarcă folosirea gr. εκτινάσσω (care se foloseşte pentru a scutura de pe tine o insectă, a-ţi scutura praful de pe picioare) pentru a sugera uşurinţa înfăptuirii”[8].

16: Celui ce Şi-a trecut poporul prin pustie,

că în veac este mila Lui;

Celui ce a scos apă din stâncă lucie,

că în veac este mila Lui;

17: Celui ce a bătut regi mari,

că în veac este mila Lui;

18: Celui ce a ucis regi tari,

că în veac este mila Lui;

19: pe Sihon, regele Amoreilor,

că în veac este mila Lui;

20: şi pe Og, regele Vasanului,

că în veac este mila Lui;

21: şi pământul lor l-a dat ca moştenire,

că în veac este mila Lui;

22: moştenire lui Israel, robul Său,

că în veac este mila Lui;

23: Că-ntru smerenia noastră Şi-a amintit Domnul de noi,

că în veac este mila Lui;

„Din ascultare se naşte smerenia, din smerenie, nepătimirea”[9].

24: şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri,

că în veac este mila Lui;

25: Cel ce dă hrană la tot trupul,

că în veac este mila Lui.

La tot trupul: „după interpretarea lui Atanasie, Dumnezeu nu-Şi limitează providenţa la oameni, ci o extinde la toate făpturile. În acelaşi sens, Theodoret trimite la Matei 6, 26”[10].

26: Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc,

că în veac este mila Lui.

Mărturisiţi-vă Domnului domnilor,

că în veac este mila Lui.

Psalmul se încheie cu un nou îndemn la a ne mărturisi, cum de altfel Psaltirea o face şi în numeroase alte locuri. Dacă Psaltirea e călăuză pe calea mântuirii, mărturisirea va trebui să ne însoţească pe tot întinsul acestui drum.


[1] SEP 4/I, p. 321

[2] SEP 4/I, p. 322

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XII, 2

[4] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, VI, 8

[5] SEP 4/I, p. 322

[6] Sf Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, I

[7] SEP 4/I, p. 322

[8] SEP 4/I, p. 322

[9] Sf. Ioan Scărarul, Scara, IV, 65

[10] SEP 4/I, p. 323

 

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. […] pe fapte bune: Aby, Achilianu, Ada Pavel, Adele Onete, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Anamaria Deleanu, Ana Usca, Anavero, Ana Veronica, Andi Bob, Ardeiul zilei, Athe, Blonda deşteaptă, Boghi, Caius, […]

  2. […] „Alese: Clement Alexandrinul, care dă o variantă uşor diferită a versetului, îl citează în Stromata a II-a, 91, în legătură cu interdicţia de a pedepsi pe cineva care şi-a cerut iertare, întrucât, este ideea lui Clement, numai Dumnezeu alege, cunoaşte inimile oamenilor. În acelaşi sens, cf. interpretarea lui Ioan Casian, Conf. 7, 25”[2]. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: