Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 141

PSALMUL 141 – Învăţătură a lui David, când era el în peşteră, rugându-se.

 

„Fuga lui David, urmărit de Saul, şi ascunderea lui într-o peşteră sunt relatate în I Regi 22; acelui eveniment îi este dedicat şi Psalmul 56. El trebuie citit din perspectiva psalmistului refugiat în grotă. Fericitul Ieronim îi acordă însă şi o dimensiune simbolică: Saul este diavolul, David este Domnul, peştera e lumea de acum, a cărei lumină e imperfectă în raport cu aceea a lumii viitoare. Venind să aducă lumină – şi pe Sine drept Lumină -, Domnul a acceptat să intre în îngustimea acestei lumi şi să sufere prigoană”[1].  Sau, cu alte cuvinte: „Un om hăituit, pe care toţi îl părăsesc, strigă spre Domnul. Îndărătul lui se profilează chipul lui Hristos în pătimirea Sa”[2].

 

1: Cu glasul meu către Domnul am strigat,

cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

2: Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea,

necazul meu înaintea Lui îl voi spune.

3: Când duhul meu se istovea în mine,

atunci Tu îmi cunoşteai cărările.

În calea aceasta, în care am umblat,

ei mi-au întins o cursă.

„Când David nu mai contează pe puterile proprii, atunci Dumnezeu este Acela care îl îndrumează”[3].

4: Luat-am seama spre dreapta şi m-am uitat

şi nu era nimeni care să mă cunoască.

Fuga mea a luat sfârşit

şi nu mai era nimeni care să-mi fugărească sufletul.

„Duşmanii trec pe lângă fugar, dar Dumnezeu lucrează asupra urmăritorilor în aşa fel încât el să le pară un necunoscut oarecare”[4].  „Celor ce vor să meargă pe calea sfinţeniei şi desăvârşirii, vrăjmaşul, întinzându-le curse, nu ascunde în nici o altă parte laturile poticnirii, decât tocmai pe drumul urmat de (aceştia), după cum spune fericitul David. Astfel, tocmai pe această cale a virtuţilor pe care mergem, ne prăbuşim împiedicaţi de lanţurile vanităţii. Aşa se face că noi, care n-am putut fi biruiţi în lupta cu duşmanul, suntem învinşi de strălucirea triumfului nostru”[5].

5: Strigat-am către Tine, Doamne,

zis-am: – Tu eşti nădejdea mea,

partea mea eşti în pământul celor vii.

Începutul aceluiaşi verset, în SEP 4: Luam seama în dreapta şi priveam,/că nu era nimeni să mă cunoască. „La dreapta este locul apărătorului (cf. Psalmi 15, 8 b). Părinţii referă pasajul mai ales la trădarea[6] lui Petru”[7].

6: Ia aminte la rugăciunea mea,

că umilit sunt foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc,

că s-au făcut mai tari decât mine.

7: Scoate din temniţă sufletul meu,

ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne;

drepţii cu răbdare mă vor aştepta

până ce Tu îmi vei da răsplata.

Şi aici, sunt anticipate atât învierea drepţilor, cât şi răsplăţile vieţii celei de veci.

---

[1] BBVA, p. 778

[2] SEP 4/I, p. 333

[3] BBVA, p. 778

[4] BBVA, p. 778

[5] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, XI, 6

[6] Lepădarea.

[7] SEP 4/I, p. 333

 

Publicitate