PSALMUL 146 – Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia.
„Psalmii 146 şi 147, după numerotarea folosită în Septuaginta, alcătuiesc un singur psalm în textul masoretic ebraic”[1]. Al lui Agheu şi Zaharia nu apare în Textul Masoretic.
1: Lăudaţi-L pe Domnul, că bun lucru este un psalm;
dulce să-I Fie Dumnezeului nostru lauda.
2: Când Domnul va zidi Ierusalimul,
El la un loc îi va aduna pe risipiţii lui Israel,
„Cf. Ioan 11, 52 (Iisus trebuia să moară ca să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu care erau risipiţi)”[2].
3: El, Cel ce-i vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă la un loc frânturile,
„La adunarea eshatologică, toate infirmităţile omeneşti vor dispărea (Ilarie)”[3].
4: Cel ce numără mulţimea stelelor
şi pe toate le cheamă pe nume.
„Lui Ilarie, stelele îi amintesc de puzderia de stele pe care Dumnezeu i le-a arătat lui Avraam (cf. Facerea 15, 5) şi a căror felurită strălucire a admirat-o Pavel (cf. I Corinteni 15, 4)”[4].
„Sfântul Chiril al Ierusalimului: Ca să-ţi dai seama de nemărginirea lui Dumnezeu, încearcă mai întâi să-ţi aţinteşti privirea în soare şi apoi să-L scrutezi pe Cel ce l-a făcut”[5].
5: Mare este Domnul nostru şi mare Îi este tăria
şi priceperii Sale nu-i este hotar.
6: Domnul îi ia asupra Sa pe cei blânzi,
dar pe cei păcătoşi pân-la pământ îi smereşte.
7: Începeţi cântare Domnului prin cântare de laudă,
în alăută cântaţi-I Dumnezeului nostru,
8: Celui ce cu nori înveleşte cerul,
Celui ce pregăteşte ploaie pământului,
Celui ce-n munţi face să răsară iarbă
şi verdeaţă spre slujba oamenilor,
9: Celui ce le dă animalelor hrana
şi puilor de corb care pe El Îl cheamă.
„După Eusebiu, puii de corb sunt cei pe care părinţii nu-i hrănesc; ei nu au alt tată decât pe Dumnezeu”[6].
„Prin Cine dă, sau prin Cine s-au făcut toate? Prin Cel prin care s-au făcut, prin Acela este şi purtarea de grijă în continuare. Şi Cine este Acesta, dacă nu Cuvântul lui Dumnezeu?”[7].
10: Nu în puterea calului Îi este vrerea,
nici în gleznele omului bunăvoirea.
11: Bunăvoirea Domnului este în cei ce se tem de El
şi în cei ce nădejdea şi-o pun în mila Lui.
Calul era şi simbol al războiului; lui i se opune pacea divină. La fel, planurile oamenilor cad în faţa celor dumnezeieşti.
[1] PSALM, p. 400
[2] SEP 4/I, p. 341
[3] SEP 4/I, p. 341
[4] SEP 4/I, p. 341
[5] BBVA, p. 783
[6] SEP 4/I, p. 341
[7] Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva Elinilor, XLVI
Ana Usca 
Comentarii recente