Archive for 18 noiembrie 2010

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 148

PSALMUL 148 – Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia.

 

„Acest psalm, care invită cerul, pământul şi toată creatura să laude pe Domnul, este recitat de evrei în fiecare dimineaţă”[1].   „Simfonia universului. După Grigore al Nyssei (III, 1) respiraţia comună, armonia tuturor acestor elemente în ordine şi frumuseţe desăvârşită sunt prima şi adevărata muzică. Această cântare a vieţii vindecă natura noastră; în sunetele armoniei ei, ne comunică o taină spre a potoli tulburările sufletului”[2].

 

1: Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,

lăudaţi-L pe El întru cele înalte.

„Ilarie asociază cu Romani 8, 19.21 (Făptura aşteaptă cu nerăbdare arătarea fiilor lui Dumnezeu… căci şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii… )”[3].

2: Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui,

lăudaţi-L pe El, toate puterile Lui.

„Îngerii sunt slujitorii care alcătuiesc curtea cerească şi mesagerii lui Dumnezeu (cf. şi Psalmi 102, 20-21). Acceptarea lor în credinţa lui Israel a fost posibilă abia într-o epocă târzie, când se consolidase monoteismul (în cărţile mai vechi, îngerul Domnului e un mod de a-L desemna pe Domnul Însuşi). Există o concepţie comună a Orientului antic care admite o mulţime de făpturi cereşti subordonate, dar Israel a ştiut să le integreze armonios în cadrul monoteismului. Oştirile (gr. δυνάμεις) s-ar putea referi la mulţimea îngerilor (cf. şi III Regi 22, 19; Luca 2, 13), dar ar putea indica şi mulţimea aştrilor creaţi de Dumnezeu. Acestea sunt şi sensurile echivalentului din Textul Masoretic, care are ţawa’, oştire”[4].

3: Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna,

lăudaţi-L pe El, stelele şi lumina.

„Cântăm imne doar lui Dumnezeu şi Fiului Său, aşa cum îi cântă şi soarele şi luna şi toate stelele şi lumina, care formează laolaltă un singur glas dumnezeiesc, în care cântă şi cei drepţi un imn lui Dumnezeu şi Fiului Său”[5].

4: Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor,

şi apa cea mai presus de ceruri;

Noi ştim „că Dumnezeu este mult superior acestor făpturi, chiar dacă ele sunt socotite deasupra cerului şi a întregii lumi văzute”[6].  „Cu alte cuvinte, puterile cele de sus sunt vrednice, din pricina curăţeniei minţii lor, să dea Ziditorului lauda cuvenită; apele de sub ceruri, însă, sunt duhurile răutăţii, care au căzut din înălţimea lor firească în adâncul răutăţii”[7].

5: ele să laude numele Domnului,

că El a zis şi ele s-au ivit,

El a poruncit şi ele s-au zidit;

Acestea sunt zise „în sensul că Tatăl porunceşte şi spune, iar Fiul creează pe toate la semnul Tatălui”[8]. Tatăl nu porunceşte Fiului, ci celor neexistente le porunceşte să vină la existenţă. Fiul, ca şi Duhul, participă la creaţie alături de Tatăl, fiecare Persoană având o lucrare specifică.

6: El le-a aşezat în veac şi în veacul veacului:

lege a pus, şi ea nu se va trece.

7: Lăudaţi-L pe Domnul de pe pământ,

voi, balauri şi toate adâncurile,

„Deci chiar adâncul, pe care cei care interpretează alegoric Scriptura l-au aruncat în partea cea mai rea a lumii, n-a fost socotit de psalmist vrednic de aruncat, ci l-a cuprins şi pe el în corul obştesc al creaţiei şi, potrivit glasurilor puse în el, împlineşte în chip armonios cântarea de laudă în cinstea Creatorului”[9].   „David a chemat să laude pe Domnul cele două feluri de creaturi, pe cele de sus şi pe cele de jos, pe cele înzestrate cu simţuri şi pe cele spirituale, pe cele văzute şi pe cele nevăzute, pe cele de deasupra cerului şi pe cele de sub cer; a alcătuit din cele două feluri de creaturi un singur cor şi le-a poruncit să laude aşa pe Împăratul universului; pe păcătos, însă, nicidecum nu l-a chemat, că şi aici i-a închis uşa”[10].

8: focul, grindina, zăpada, gheaţa,

suflarea de vifor, voi, cele ce-I îndepliniţi cuvântul,

9: munţii şi dealurile toate,

pomii roditori şi toţi cedrii,

10: fiarele şi toate animalele,

târâtoare şi păsări zburătoare,

11: regii pământului şi toate popoarele,

mai-marii şi toţi judecătorii pământului,

12: tinerii şi fecioarele,

bătrânii cu cei mai tineri

13: să laude numele Domnului,

că numai numele Lui s-a înălţat;

lauda Lui e deasupra cerului şi a pământului,

„Toate cele enumerate Îl laudă pe Creator dând mărturie despre lucrarea Sa. Echivalentul ebraic accentuează notele de maiestate, strălucire”[11].

14: şi El va înălţa fruntea poporului Său.

Aceasta-i cântare tuturor cuvioşilor Săi,

fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Căci se cuvine ca cei ce se străduiesc să dobândească libertatea adevărată să dorească să se izbăvească de toate patimile şi să pornească pe calea ce duce la virtuţi, nelăsând nici o rămăşiţă a sufletului şi a cugetărilor prin care ar putea cădea iarăşi sub puterea celui rău. Spre aceasta cheamă legea dumnezeiască pe tineri şi bătrâni şi fecioare, pe bătrâni împreună cu cei mai tineri şi toată vârsta spirituală în Hristos”[12].


[1] PSALM, p. 401

[2] SEP 4/I, p. 343

[3] SEP 4/I, p. 343

[4] SEP 4/I, p. 343

[5] Origen, Contra lui Celsus, VIII, 67

[6] Origen, Contra lui Celsus, V, 44

[7] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron,  III, 9

[8] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XI, 23

[9] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, III, 9

[10] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia rostită când a fost hirotonit preot, 2

[11] SEP 4/I, p. 344

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, I