Archive for 10 mai 2011

Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 7

Pictură de Monica Vasiloaia

.

CAPITOLUL 7 – Despre post. Întoarcerea în trecut.

 

 

1: Şi a fost că în cel de al patrulea an al regelui Darius fost-a cuvântul Domnului către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică Chislev.

„Oracolele din capitolele 7 şi 8 se plasează în 518 î. Hr. (în noiembrie), în al patrulea an al domniei lui Darius, nu în al doilea, ca viziunile de până aici”[1].                

2: Iar Şareţer şi Arbeseer regele şi oamenii săi au trimis la Betel să-L îmbuneze pe Domnul,

„Verset obscur; nu se poate determina cine anume a trimis, unde şi pentru ce. Apelul la Textul Masoretic nu ajută cu nimic”[2].  „Părinţii (Theodor al Mopsuestiei, Theodoret, Chiril al Alexandriei, Ieronim) au încercat să înţeleagă cine sunt membrii acestei delegaţii. După numele perse pe care le poartă şi după întrebarea pe care o pun[3], Părinţii presupun că e vorba de conducătorii israeliţilor aflaţi într-un mediu străin (unde a fost perpetuat cultul, departe de Templu), eventual înalţi funcţionari ai regelui Darius, care erau însă cinstitori de Dumnezeu[4].

3: zicând către preoţii ce se aflau în casa Domnului Atotţiitorului şi către profeţi, în acest chip: „Prinosul cel sfinţit a intrat aici în luna a cincea, aşa cum deja a făcut vreme de mulţi ani”.

„Evreii din exil instituiseră un rit special (rugăciuni, jertfe şi post) în luna a cincea (iulie), aceea în care se petrecuse dărâmarea Ierusalimului (587 î. Hr.)”[5].

4: Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

5: „Grăieşte către tot poporul ţării şi către preoţi, zicând: Cu toate că aţi postit sau aţi plâns în cea de a cincea sau în cea de a şaptea lună (da, iată că sunt şaptezeci de ani!), oare pentru Mine aţi postit?

Cea de a şaptea lună: „La două luni după dărâmarea Ierusalimului se petrecuse asasinarea guvernatorului Godolia (Ieremia 41, 1-3), eveniment care, de asemenea, era comemorat prin jertfe şi post”[6]Şaptezeci de ani: „cifra rotundă, simbolică, pentru durata captivităţii babilonice”[7].

6: Şi dacă voi mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi mâncaţi şi beţi?

„Nu jertfele constituiau un păcat, ci faptul că preoţii se înfruptau din ele pentru saţiul propriu, iar nu ca prilej de a-I mulţumi lui Dumnezeu”[8].

7: Oare nu acestea sunt cuvintele pe care Domnul le-a grăit prin profeţii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi îndestulat, ca şi cetăţile lui de primprejur şi muntele, când şi Câmpia era locuită?”.

Câmpia: zona de sud a Palestinei, numită Negheb”[9].

8: Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia, zicând:

9: „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Judecaţi cu judecată dreaptă şi faceţi milă şi îndurare, fiecare cu fratele său!

10: Şi n-o asupriţi pe văduvă sau pe cel orfan sau pe cel străin sau pe cel sărac; şi nimeni dintre voi să nu-şi amintească-ntru inima sa de răutatea fratelui său!

„Fiecare să ierte din inimă greşelile aproapelui. Nimeni să nu pună la cale fărădelegi în inima sa împotriva aproapelui să. Să iertăm, deci, înainte de a ne ruga, împlinind porunca Mântuitorului”[10].  „Să ne fie pildă a bunătăţii şi a iertării mai presus de raţiune Însuşi Hristos, Stăpânul tuturor”[11].

11: Dar ei n-au vrut să ia aminte şi au întors spatele cu îndărătnicie şi şi-au îngreuiat urechile, ca să nu audă.

12: Şi inima şi-au făcut-o neascultătoare, ca să nu audă legea Mea şi cuvintele pe care Domnul Atotţiitorul le-a trimis, întru Duhul Său, prin profeţii de mai înainte; aşa că mare mânie s-a făcut de la Domnul Atotţiitorul.

13: Şi va fi că aşa cum El a vorbit fără ca ei să asculte, tot astfel ei vor striga fără ca Eu să-i aud, zice Domnul Atotţiitorul.

14: Şi-i voi lepăda printre toate neamurile, pe care ei nu le-au cunoscut, şi ţara se va pustii în urma lor, fiindcă nimeni nu va fi s-o străbată şi să se întoarcă; da, din ţara cea aleasă au făcut un pustiu”.

„Dacă, deci, acelora care stăteau în umbră şi erau cuprinşi de întunericul înşelăciunii, nu le-a fost de nici un folos postul singur, de vreme ce n-au făcut fapte bune şi n-au izgonit din inimile lor răutatea ce o purtau semenilor lor, ce cuvânt de apărare mai putem avea noi, cărora ni se cere mai mult, cărora nu ni s-a poruncit să facem numai acestea, ci şi să iubim pe duşmani şi să le facem bine? Dar pentru ce spun: Să le facem bine? Trebuie să ne rugăm pentru ei, să rugăm pe Stăpânul, să-I cerem să poarte de grijă de ei! Acest lucru, mai mult decât toate, ne va fi de ajutor în ziua cea înfricoşătoare şi vom şterge cu totul păcatele noastre, dacă ne purtăm aşa cu duşmanii noştri”[12].


[1] SEP 5, p. 537

[2] BBVA, p. 1196

[3] SEP 5 socoteşte interogaţie versetul 3: A intrat aici în luna a cincea ofranda sfinţită, după cum am făcut deja de mai mulţi ani?

[4] SEP 5, p. 537

[5] BBVA, p. 1196

[6] BBVA, p. 1196

[7] BBVA, p. 1196

[8] BBVA, p. 1196

[9] BBVA, p. 1196

[10] Origen, Despre rugăciune, IX, 3

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 12

[12] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, IV, 7