Purcicăreală

Întorcându-mă într-o seară în purcelărie, am constatat, încă de la intrare, că, profitându-se de absenţa mea, se săvârşiseră, între timp, felurite purcicării.
Auzind că am revenit, purcica Nataşa a intrat într-o cutie de carton (de firmă!), mimând inocenţa…

– Cine s-a purcicărit aici în halu’ ăsta? – întrebai cu asprime.
Nataşa, prefăcându-se că abia atunci s-a trezit, mi-a spus mieros:
– Ştii, Mami?… Taras  s-a purcicărit. Eu i-am zis să nu facă purcicăreli, da’ el n-a vrut s-asculte!…

Din odaia alăturată, a sosit pe dată purcicul Taras, fratele Nataşei, replicând:
– Ce minţi, bă? Vrei să te zic că ai răsturnat ghiveciul?…
Năucită, după alte câteva discuţii în contradictoriu şi lipsite de orice finalitate, am cinat, împreună cu familia.

Apoi, le-am zis fraţilor întru purcicărie:
– Să nu vă mai văd! Am terminat-o cu voi! Marş şi faceţi-vă lecţiile!

… Dar, începând episodul 306 din serialul cu Elodia, cei doi înfrăţiţi întru purcicării au adormit grohăind mulţumiţi la mine pe burtă.

Publicitate