Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul necanonic 151

PSALM – Psalmul acesta a fost scris de David cu propria sa mână, deşi nu se numără printre cei o sută cincizeci. Alcătuit la vremea când el se afla în luptă cu Goliat.

 

„Acest psalm trece drept necanonic. El se află inclus în Septuaginta (extranumerar), dar nu şi în Versiunea Ebraică”[1].  „Acest psalm nu apare în Textul Masoretic, dar pare a rezulta dintr-o combinare şi o prescurtare a doi psalmi necanonici, din al căror text ebraic s-au găsit fragmente la Qumran (cf. TOB, nota ad loc.)”[2].

 

1: Cel mai mic eram între fraţii mei

şi cel mai tânăr în casa tatălui meu;

eu păstoream oile tatălui meu.

Istoria alegerii lui David e relatată în capitolele 11-13 ale Cărţii I Regi.

2: Mâinile mele au făcut o harpă

şi degetele mele au alcătuit o psaltire.

SEP 4 traduce primul vers: mâinile mele au făcut un fluier: „în paralelismul dintre οργανον  şi ψαλτήριον , primul termen poate avea o valoare generică (instrument muzical), fiind specificat de al doilea, sau cei doi termeni pot fi complementari (instrument de suflat, instrument cu coarde). Pentru un ciobănaş, am preferat fluierul”[3].

3: Şi cine-I va vesti Domnului meu?

Însuşi Domnul, El Însuşi va auzi.

4: El l-a trimis pe îngerul Său

şi de la oile tatălui meu m-a luat

şi cu untdelemnul ungerii Sale m-a uns.

„Cf. I Regi 16. În textul de la Qumran: 3. Cine va proclama, cine va vesti lucrările Stăpânului a toate? Dumnezeu a văzut totul, a auzit şi a ascultat. 4. A trimis pe proorocul Său să mă ungă, pe Samuel, ca să-mi dea mărire (cf. TOB, nota ad loc.)”[4]

5: Fraţii mei erau buni şi mari,

dar nu întru ei a binevoit Domnul.

„Sfântul Ioan Hrisostom: Acesta e paradoxul pe care Dumnezeu îl introduce în istorie, răsturnând ordinea logică a oamenilor şi instaurând propria Sa raţiune. Numai aşa vom putea pricepe şi spusele Apostolului: Pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu, pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic pe cele ce sunt (I Corinteni 1, 28). Ce se înţelege prin cele ce nu sunt? Persoanele socotite de nimic din pricină că ele, în ordinea socială, sunt insignifiante, dar prin care Dumnezeu Îşi arată puterea de a răsturna valorile şi de a le reaşeza după criterii care sunt numai ale Lui. În acest sens va spune iarăşi Pavel: Mă voi lăuda mai degrabă-ntru slăbiciunile mele, pentru ca-ntru mine să locuiască puterea lui Hristos (II Corinteni 12, 9)”[5].

6: Ieşit-am să stau faţă-n faţă cu străinul,

şi el m-a blestemat cu idolii lui.

7: Dar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul

şi am îndepărtat ocara de la fiii lui Israel.

Finalul luptei cu uriaşul Goliat, închipuie biruinţa în războiul cel duhovnicesc şi nevăzut, biruinţă la care îndeamnă şi conduce întreaga Psaltire.

---

[1] BBVA, p. 786

[2] SEP 4/I, p. 346

[3] SEP 4/I, p. 346

[4] SEP 4/I, p. 347

[5] BBVA, p. 786