Mită electorală

.

Recomandări: Carmen, Vania, Cristian Dima, Gabi, Rokssana.

MFC cu pisoi energic

.

Recomandări: Carmen, Diverse, Gabi, Florentina, Fosile, Gabriela Raza, Geanina, Imagini, Lili, Mirela Pete, Ninu, Pandhoraa, Pishky, Rokssana, Roxana Muntean, Rux, Schtiel, Sorin, Tudor Enea, Zolty, Almanahe, Theodora Marinescu, Ragnar, Daurel, Gabriela Elena, Ela Roseni, Cosmin Ştefănescu, Mădălina Ciucu, Link-Ping, Carmen Amza, Adela Onete, Răzvan Rinder, Vania.

Ceramică neagră de Marginea

Cand ajungi in Marginea, pe drumul ce vine dinspre Rădăuți, ești întâmpinat de voie bună, de oameni harnici și săritori. Vecinii dinspre vest, se mândresc cu una dintre perlele arhitecturale ale strămoșilor noștri, Mănăstirea Sucevița. Chiar dacă între cele două localități nu există nici măcar 100 de metri, mărginenii s-au obișnuit cu miile de călători care le calcă pragul în căutare de frumos. Atunci când sunt întrebați de mănăstirile din Marginea sătenii le răspund acestora că ei nu au mănăstiri celebre, dar au o ceramică unicat, vestită în întreaga lume.

Dacă turistul obosit alege să se oprească în Marginea, va constata cu surprindere că nu există decât puține pensiuni sau hoteluri în localitate, dar acest lucru va trece curând în adâncul uitării atunci când va vedea că orice mărginean va fi extrem de bucuros să-l primească ca oaspete. Ceramica de Marginea este absolut senzațională, iar acest lucru va fi pentru orice musafir al satului un adevăr incontestabil. Chiar dacă turistul va fi cazat în Marginea sau în multitudinea de pensiuni din Sucevița el va putea să facă o excusie de o zi pentru a vedea minunile naturale reprezentate de Pietrele Muierii. Totodată, iubitorii naturii vor găsi multe și neasemuite frumuseți în inima obcinelor Bucovinei, acolo unde Marginea are un statut special.

Dacă la început, Marginea și-a luat numele de la așezarea sa la poalele pădurii, astăzi Marginea reprezinta inima unui comerț activ datorat ceramicii sale. Astăzi, mărginenii reprezintă un motiv de mândrie pentru orice bucovinean.

Turistul trebuie să știe că în afară de centrul satului unde comerțul cu ceramică este în floare, mai există multe familii de olari, și, ca de obicei, poveștile, amintirile și tradițiile pe care le dau bunicii nepoților lor sunt niște nestemate ce merită aflate. Călătorul trebuie să caute, să aibă răbdare, să discute cu bătrânii și va constata că pe măsură ce trece timpul ca cele mai minunate lucruri se află în sufletele și mințile mărginenilor.

Dacă astăzi orășenii fug de stresul și aglomerația vieții de acasă, ei pot găsi în mijlocul Bucovinei o hrană naturală și sănătoasă atât pentru suflet cât și pentru corp. A ajunge la Marginea este extrem de ușor șiaceasta  este o oprire obligatorie pentru oricine vine să viziteze Bucovina.

În Marginea au poposit toţi voievozii Moldovei, după cum o dovedesc unele toponime, deşi înscrisurile, atât de rare la români, îi menţionează doar pe Movileşti, ba chiar şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au poposit şi în Marginea, în anul 1612, când au fost strămutate, de la Suceava, la Suceviţa, de către mitropolitul Anastasie Crimca, de frica unei noi invazii cazace, dar tot aici au poposit şi oştiri vrăjmaşe, ba polone sau cazace (în 1610, 1615, 1695 ), ba ruseşti (în 1711, 1915 şi 1944 ).

În Marginea s-a născut, în 1784, şi s-a săvârşit, în 1816, legendarul haiduc Ioan Darie, spânzurat, pe Dealul Edrei, din capătul imaşului satului, pe urmele lui păşind, ca luptător împotriva bolşevismului, ultimul „haiduc modern al Bucovinei”, Vladimir Macoviciuc, ucis la Vicovul de Jos, în 7 iulie 1947.

Prin Marginea a trecut, în 1808 şi 1810, ca însoţitor al arhiducilor Ludovic şi, respectiv, Rainer, pictorul silezian Franz Jaschke, primul acuarelist care a pictat în Bucovina, inclusiv o mărgineancă.

Prin Marginea a trecut, în 1817, când a vizitat Bucovina, împăratul Francisc I, iar tragicul prinţ austriac de coroană Rudolf, victimă misterioasă a viitoarei tragedii de la Mayerling, a trecut prin Marginea sâmbătă şi duminică, 9 iulie şi, respectiv, 10 iulie 1887.

De-a lungul anilor ultimelor decenii, datorită atelierului celebrei ceramici negre de tip Kutty, au poposit în Marginea mii de oameni, turişti şi iubitori de artă de pe toate continentele pământului. Au sosit ca oaspeţi şefi de state, personalităţi culturale, înalţi prelaţi, care au privit cu admiraţie minunile executate în atelierele de ceramică de aici.

Pilda călătorilor

Asemănatu-s-a lumea aceasta cu şase călători care, luându-şi bagajele lor, au suit într-un compartiment de tren. Dar trei dintre ei erau neghiobi şi trei înţelepţi. Cei înţelepţi, făcându-şi bagajul, şi-au luat şi merinde îndeajuns. Iară neghiobii porniră fără de merinde la ei. Şi, zăbovind naşul oareunde, cei înţelepţi începură să mănânce. Deci, poftind, după o vreme le ziseră lor călătorii cei neghiobi: „Daţi-ne şi nouă din mâncarea voastră, căci, iată, ne sfârşim de foame!” Dar cei înţelepţi le-au răspuns, zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne rămâie nouă îndeajuns. Ci, mai bine, mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă…”. Iar în prima staţie, neghiobii coborâră la un chioşc de pe peron. Însă fiind acolo coadă mare şi naşul fluierând, uşile s-au închis şi trenul porni fără cei trei. Iar călătorii cei înţelepţi ajunseră la destinaţie sătui şi, pe tot drumul, îşi putură întinde picioarele în voie.

L’Absinthe

După ce medită îndelung, Marieta-şi dădu seama că se simte rău. Porni către Spitalul Judeţean, însă avu surpriza ca acesta să fi fost transformat în discotecă. Mai exact, în hol se desfăşura dansul, în vreme ce camerele se închiriau cu ora. Amatori se găseau, însă niciodată saloanele nu erau în totalitate pline.

„Oamenii par mai degrabă predispuşi la boală decât la potenţă. Sau, poate, se sfiesc încă, din pricina noutăţii. Ori s-au obişnuit cu gangurile şi boscheţii…” – gândi femeia, cu regretul că, în tinereţea sa, nu i-a dat nimănui prin gând să-i dea clădirii atare destinaţie.

„Să merg la Viena? Ar trebui s-o pornesc cu iahtul pe Dunăre, în amonte. Nu ştiu dacă rezistă! Plus că au urcat porcii şi impozitul, de parcă iahtul ar fi un lux, nu o necesitate. Doar merg să mă tratez, nu să mănânc un wiener schnitzel! Iar elicopterul e mort, că stă kerosenu’ de trei zile-n vamă, de când a intrat dracu-n ăştia. Futu-i mama mă-si! Munceşti o viaţă pentru o pensie nesimţită şi, la nevoie, te vezi la fel de neputincios ca orice amărăştean!”

Dezgustată, femeia alese să meargă la bar. Cam pe la al nouălea absint, se simţi anesteziată.

Propoziţii

O gândire spusă sau scrisă se numeşte propoziţie.

Desigur, s-ar putea alcătui şi definiţii mai elaborate, însă important este să se înţeleagă. Dacă am zice, de pildă: Aserţiunea alcătuită în mod minimal dintr-un subiect şi un predicat, cine-ar mai înţelege? Sau: cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee…

Ne amintim, oricum, că prin anii 1970, solicitaţi să alcătuim o propoziţie, spuneam invariabil:

Tata taie lemne.

Mama spală.

Bunica coase.

Pisica toarce.

După 1990, în plin elan democratic, formulările s-au schimbat:

Tata votează.

Mama priveşte telenovele.

Bunica face cumpărături.

Pisica toarce.

Intraţi în mileniul III, revoluţia tehnologică nu putea trece fără urmări:

Tata vorbeşte pe mess.

Mama trimite sms-uri.

Bunica aşteaptă pensia.

Pisica toarce.

Cu uşurinţă putem observa, doar din aceste scurte enunţuri, o emancipare a omenirii în general şi-a femeii în special, singura constantă în Univers rămânând pisica.

Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 12

Pictură de Monica Vasiloaia

.

CAPITOLUL 12 – Făgăduinţe pentru Ierusalim şi Iuda.

 

 

1: Povara cuvântului Domnului asupra lui Israel. Zice Domnul, Cel ce a întins cerul şi a întemeiat pământul şi a plăsmuit duhul omului întru el:

„Zaharia al lui Varahia a învăţat că şi însuşi duhul din noi se modelează (πλάττεσθαι) de către Dumnezeu, arătând fie aducerea din nou a duhului, din ceea ce nu este, la existenţă, de către Dumnezeu, fie remodelarea şi prefacerea lui spre existenţa cea bună. Suflarea cuvântului Domnului peste Israel, zice Domnul, Cel ce a întins cerul şi a întemeiat pământul şi a plăsmuit duhul omului în el. Deci ce vom zice: va fi şi duhul din noi trup, fiindcă e modelat (plăsmuit) când e adus la existenţă sau preschimbat?  Iar Cel ce modelează, fiind rugat, e bun pentru cei ce-L doresc”[1].  Desigur, nu vom cugeta duhul ca fiind trupesc, dar el se modelează (plăsmuieşte) întrucât, o dată, e adus la existenţă, iar mai apoi poate să-şi schimbe dispoziţia prin prefacerea spre bine. Duhul se poate îndrepta şi spre rău, dar atunci nu mai putem spune că se modelează de către Dumnezeu, ci e o de-formare liber aleasă. Aproape în acelaşi sens, dar mai puţin limpede, e interpretat versetul şi de alt autor: „ceea ce a plăsmuit înainte, aceea după ce a căzut a creat din nou, arătându-Se El Însuşi în ceea ce a creat, când Cuvântul S-a făcut trup”[2].

2: „Iată, Eu voi face Ierusalimul ca pe nişte uşori ce li se clatină tuturor neamurilor dimprejur, iar în Iudeea va fi împresurare împotriva Ierusalimului.

„Comparaţia se referă la uşorii care se clatină când se trântesc uşile”[3].  „Pentru Chiril al Alexandriei, Ierusalimul este o figură a Bisericii, iar prevestirile de nenorociri şi apoi de salvare anunţă prigonirea Bisericii, dar şi sfârşitul suferinţelor ei”[4].

3: Şi fi-va în ziua aceea că voi face Ierusalimul ca pe o piatră călcată de toate neamurile; tot cel ce o va călca îşi va bate joc de ea, şi toate neamurile pământului se vor aduna laolaltă împotriva lui.

4: În ziua aceea – zice Domnul Atotţiitorul – pe fiece cal îl voi lovi cu spaimă, iar pe călăreţul lui, cu nebunie; dar Îmi voi deschide ochii asupra casei lui Iuda şi pe toţi caii neamurilor îi voi lovi cu orbire.

Îmi voi deschide ochii: „pentru Chiril al Alexandriei şi Didim expresia are sens pozitiv şi indică o atitudine ocrotitoare, plină de iubire şi bunăvoinţă”[5].

5: Iar mai-marii miilor lui Iuda vor zice în inimile lor: «Ne vom afla nouă locuitori ai Ierusalimului întru Domnul Atotţiitorul, Dumnezeul lor».

„Pentru Didim, căpeteniile lui Iuda, adică apostolii lui Hristos, îşi vor afla discipoli printre locuitorii dumnezeieştii cetăţi”[6].

6: În ziua aceea îi voi face pe mai-marii miilor lui Iuda ca pe un tăciune aprins între lemne şi ca pe o făclie de foc în trestie; şi vor mistui, la dreapta şi la stânga, toate popoarele dimprejur, iar Ierusalimul va locui iarăşi prin sine însuşi.

7: Şi Domnul va mântui sfintele locaşuri ale lui Iuda, aşa cum erau ele la-nceput, pentru ca lauda casei lui David şi mândria locuitorilor Ierusalimului să nu se preamărească împotriva lui Iuda.

8: Şi va fi în ziua aceea că Domnul îi va apăra pe cei ce locuiesc Ierusalimul; şi cel slab între ei fi-va-n ziua aceea ca David, iar casa lui David precum casa lui Dumnezeu, ca îngerul Domnului înaintea lor.

9: Şi va fi că-n ziua aceea Eu voi căuta să nimicesc toate neamurile ce vin împotriva Ierusalimului.

10: Iar peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului voi turna duhul darului şi al îndurării; şi ei vor privi la Mine, Cel pe Care L-au batjocorit jucându-se; şi plângere vor face asupră-I, ca pentru cel iubit, şi cu durere se vor văieta, ca pentru un întâi-născut.

„Text mesianic. Verbul [kathorteome] (folosit numai de Zaharia şi numai aici în Vechiul Testament)[7] are un sens foarte nuanţat: a juca (a dansa) înaintea cuiva în derâdere, a insulta prin zeflemisire, a râde de cineva maimuţărindu-l. Este ceea ce vor face ostaşii romani cu Iisus în faţa sinedriului[8] sau când Îi vor pune cunună de spini pe cap, mantie roşie pe umeri şi trestie în mână, e ceea ce vor face iudeii în faţa Celui răstignit, poftindu-l să Se coboare de pe cruce. Evanghelistul Ioan va cita acest text, dar folosind verbul ebraic: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns (Ioan 19, 37)”[9].

Textul e pus în legătură cu Ioan 19, 37: „De ce te miri că va veni cu Crucea, când El Îşi va arăta atunci şi rănile? Vedea-vor pe [Cel pe] Care L-au împuns, spune profetul. Va face cum a făcut cu Toma (Ioan 20, 27; Luca 24, 39) […] Va arăta rănile şi Crucea ca să arate că El este Acela Care a fost răstignit”[10].

11: În ziua aceea, plângerea în Ierusalim va fi foarte mare, ca plângerea pentru crângul de rodii tăiat în câmpie.

12: Plânge-va ţara pe neamuri şi neamuri:

neamul casei lui David, de-o parte,

şi femeile lor, de-o parte;

neamurile casei lui Natan, de-o parte,

şi femeile lor, de-o parte;

„Natan, fiul lui David (II Regi 5, 14)”[11]; referirea pare a nu fi la profetul omonim, sfetnic al lui David.

„Iudeii, când vor vedea pe Cel pe care L-au împuns (12, 10; Ioan 19, 37; Apocalipsa 1, 7) şi când vor cunoaşte din cruce pe Cel pe care L-au necinstit, să se căiască şi să plângă – Iudeii vor plânge seminţie după seminţie, căci atunci se vor pocăi”[12]. „Când Iudeii care L-au împuns şi L-au batjocorit mai nainte Îl vor vedea, vor plânge seminţie peste seminţie şi vor zice: Acesta-i Cel pălmuit; Acesta-i pe care L-au scuipat în faţă; Acesta-i pe care L-au pus în lanţuri; Acesta-i pe care L-au răstignit după ce L-au batjocorit. Vor spune: Unde să fugim de faţa mâniei Tale? Dar nu vor putea să fugă nicăieri, căci de jur împrejur stau oştile îngereşti”[13].  „Pentru ce se va arăta atunci[14] Crucea şi pentru ce Judecătorul va veni cu ea? Ca să-şi cunoască nebunia lor cei care L-au răstignit, pentru asta le arată acest semn al neruşinării lor. Şi că din această cauză vine cu Crucea, ascultă pe profetul Zaharia, care spune: Atunci vor plânge seminţiile pământului, căci vor vedea pe Cel ce le va învinui şi va cunoaşte păcatele lor”[15].

13: neamul casei lui Levi, de-o parte,

şi femeile lor, de-o parte;

neamul casei lui Şimei, de-o parte,

şi femeile lor, de-o parte.

„Şimei, fiul lui Gherşon (Numerii 3, 21)”[16]; referirea nu e la personajul omonim de la II Regi 16, Şimei fiul lui Ghera. Acela ar putea apărea prin contrast cu David, dar Şimei cel pomenit aici e pus în legătură cu casa lui Levi, în vreme ce fiul lui Ghera era din seminţia lui Veniamin.

14: toate neamurile rămase, fiece neam de-o parte,

şi femeile lor, de-o parte.

---

[1] Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, 62

[2] Sf. Atanasie cel Mare, Epistole către Serapion, I, 9

[3] BBVA, p. 1201

[4] SEP 5, p. 555

[5] SEP 5, p. 556

[6] SEP 5, p. 556

[7] Folosit, de fapt, de traducătorul în greacă a Cărţii Zaharia.

[8] Nu e nici o legătură directă între ostaşii romani şi Sinedriu! La fel, păzitorii mormântului Domnului sunt străjeri ai Templului, nu ostaşi romani!

[9] BBVA, p. 1201

[10] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători împărăteşti, Omilia I la Cruce şi la tâlhar, IV – P. G., vol. XLIX, col. 399-408

[11] BBVA, p. 1201

[12] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIII, 41

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XV, 22

[14] Doua Venire a lui Hristos.

[15] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători împărăteşti, Omilia I la Cruce şi la tâlhar, IV

[16] BBVA, p. 1201

Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 10

Pictură de Monica Vasiloaia

.

CAPITOLUL 10 – Binefaceri dumnezeieşti. Pedepse pentru idolatri. Întoarcerea lui Israel.

 

1: Cereţi de la Domnul ploaie

la vreme timpurie şi târzie!

Domnul a făcut alaiuri cereşti

şi ploaie îndesată le va da,

fiecăruia iarbă-n poiană.

Alaiuri cereşti: termenul grec este φαντασία, tradus de SEP 5 prin străfulgerări: „Ieronim presupune că Septuaginta a folosit acest cuvânt pentru a exprima măreţia extraordinară a binefacerilor divine. Părinţii greci înţeleg termenul în sensul de fulgere, punându-l în legătură cu spaima sau cu lumina, cu străfulgerarea adevărului dumnezeiesc în inteligenţa omului”[1].

2: Că idolii grăit-au doar palavre

şi vrăjitorii doar vedenii mincinoase

şi vise mincinoase au grăit

şi mângâieri deşarte-au îmbiat;

de-aceea s-au şi dus, ca nişte oi,

şi de necazuri s-au umplut,

că nici o vindecare nu era.

Idolii: „literal: cei ce rostesc oracole. Textul Masoretic: terafimii, termen folosit şi în Facerea 31, 19: idoli mici, de lemn, zeităţi casnice, cărora idolatrii le atribuiau o facultate oraculară”[2].

„O oglindă murdară nu poate reflecta frumuseţea chipului, iar sufletul care se lasă copleşit tot timpul de griji lumeşti şi pe care-l întunecă patimile ce izvorăsc din plăcerile cărnii nu va fi în stare nici el să primească în sine luminile Duhului Sfânt. Căci nu orice vis se schimbă îndată în proorocie, cum zice Zaharia proorocul”[3].

3: Mânia Mea s-a-ntărâtat

împotriva păstorilor,

dar Eu pe miei îi voi veghea;

şi Domnul Dumnezeu Atoateţiitorul,

El va veghea asupra turmei Sale –

casa lui Iuda –

şi îi va face ca pe-un cal al Său

bine-ntocmit pentru război.

„Printr-o spectaculoasă răsturnare de imagine, turma cea blândă devine cal războinic, de pe care Domnul Îşi pregăteşte biruinţa asupra călăreţilor din versetul 5; lupta se duce de deasupra mieilor, împreună cu ei şi pentru ei”[4].

4: Din şaua lui a căutat,

din şaua lui a rânduit bătaia,

din şaua lui şi arcul mânios,

din şaua lui se va stârni

tot cel făcut să-alunge de istov.

„E greu de spus dacă e vorba de Dumnezeu sau de Iuda. Comentatorii patristici spun că războiul va fi purtat de Dumnezeu, care-i va lua din seminţia lui Iuda pe învingători”[5].

5: Şi fi-vor ei precum războinicii

ce calcă tina-n drumuri la război

şi în război s-or rândui,

fiindcă Domnul e cu ei;

şi fi-vor întru totul ruşinaţi

acei ce călăresc pe cai.

6: Voi întări casa lui Iuda

şi voi mântui casa lui Iosif

şi le voi face aşezare;

căci i-am iubit, iar ei vor fi

precum erau când încă nu-i gonisem,

căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor,

Cel ce-i va auzi.

Prin casa lui Iosif  este indicat aici Regatul de Nord sau Israel.

7: Şi fi-vor ei

precum războinicii lui Efraim,

şi inima li se va bucura precum de vin;

şi fiii lor, văzând, s-or veseli

şi inima le va sălta-ntru Domnul.

8: Semn le voi da şi-i voi primi-nlăuntru,

căci Eu îi voi răscumpăra

şi ei s-or înmulţi

precum erau la număr înainte.

9: Şi îi voi semăna printre popoare;

cei depărtaţi şi-or aminti de Mine

şi-şi vor hrăni copiii

şi-apoi se vor întoarce.

10: Şi Eu din nou îi voi întoarce

din ţara Egiptenilor

şi-i voi primi de la Asirieni

şi-i voi aduce-n Galaad

şi în Liban

şi dintre ei nici unul nu va fi

lăsat în părăsire.

11: Şi ei vor trece printr-o mare-ngustă

şi valurile vor lovi în mare

şi-adâncurile râurilor vor seca

şi dusă fi-va-n depărtare

toată trufia Asirienilor

şi dus va fi sceptrul Egiptului.

Începutul versetului: „reiterarea drumului lui Israel prin Marea Roşie”[6].

12: Iar Eu i-oi întări pe ei

în Domnul, Dumnezeul lor,

şi-n numele Acestuia se vor lăuda,

zice Domnul.

În acestea, este anticipată adunarea poporului lui Dumnezeu, în paralel cu nimicirea popoarelor ce se vor împotrivi întoarcerii poporului.

---

[1] SEP 5, p. 548

[2] BBVA, p. 1199

[3] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 210, VI

[4] BBVA, p. 1199

[5] SEP 5, p. 549

[6] BBVA, p. 1200

Detoxifiere

 

Pisoii cuminţi ştiu că, după excesele culinare din timpul Crăciunului, este recomandată o cură de detoxifiere, însoţită de exerciţii fizice. Acest comportament îi menţine în formă ani îndelungaţi, constituindu-se într-un bun exemplu şi pentru bipezi – al căror mod de viaţă iraţional a devenit proverbial printre pisici.

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 61

PSALMUL 61 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David pentru Iditun.

„Numai la Dumnezeu îşi află omul liniştea şi izbăvirea, cu condiţia să I se supună. Pornind de la nişte împrejurări vitrege din istoria unui om sau a poporului, psalmul e un îndemn la această încredere”[1].

1: Oare nu lui Dumnezeu i se va supune sufletul meu?

Că de la El îmi este mântuirea;

„Sfântul Simeon Noul Teolog: Cel ce s-a rupt cu totul de lume se socoteşte pe sine ca fiind într-un pustiu neumblat şi plin de fiare sălbatice; atunci când se simte ameninţat, întrebarea devine strigăt către Dumnezeu, aşa cum altădată au strigat Daniel, cei trei tineri sau Manase”[2].   „Profetul a spus pricina pentru care se sileşte să se supună: pentru că mântuirea îi este de la Dumnezeu. Creatorului îi este propriu de a se îngriji de siguranţa făpturilor Sale”[3].  „Precum se linişteşte marea tulburată când se varsă untdelemn în ea, furtuna ei fiind biruită de calitatea aceluia, aşa şi sufletul nostru se umple de o linişte fericită când se toarnă în el dulceaţa Duhului Sfânt”[4].  „Atunci cel ce se luptă va vedea pe vrăjmaş risipindu-se prin numele sfânt şi închinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vânt, sau ca fumul ce se mistuie, împreună cu nălucirile lui”[5].

2: fiindcă El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu

şi ocrotitorul meu, şi mai mult nu mă voi clătina.

„Dumnezeul nostru este Fiul lui Dumnezeu. Acelaşi este şi Mântuitor al neamului omenesc; El este Cel care sprijină neputinţele noastre, Cel care potoleşte în sufletele noastre clătinarea care ne vine de la ispite”[6].  „Firea omului, fiind alcătuită, a fost clătinată de păcat şi trebuie negreşit să se desfacă, încât fiind refăcută iarăşi de Meşterul care a zidit-o la început, să dobândească tăria şi puterea de a nu se mai desface şi de a rămâne neatacată, pentru a nu mai cădea a doua oară”[7].

3: Până când vă năpustiţi asupra unui om?

Voi toţi ucideţi,

ca şi cum v-aţi năpusti asupra unui zid povârnit,

asupra unui gard surpat.

4: Dar ei s-au sfătuit să-mi alunge cinstea,

alergat-au întru minciună:

cu gura mă binecuvintează, dar cu inima mă blesteamă.

„Psalmistul vorbeşte aici de puternica uneltire a demonilor; că aleargă împotriva noastră, însetând de pierderea noastră”[8].

5: Dar tu, suflete al meu, lui Dumnezeu supune-te,

că de la El îmi vine puterea de a îndura,

6: că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu,

Ocrotitorul meu, şi de aici nu mă voi strămuta.

„Adevărata răbdare şi adevărata linişte nu pot fi dobândite fără o condiţie esenţială: smerenia inimii (Sfântul Ioan Gură de Aur)”[9].

7: În Dumnezeu e mântuirea mea şi slava mea;

El este Dumnezeul ajutorului meu,

în Dumnezeu e nădejdea mea.

8: Nădăjduiţi în El, voi, toată adunarea poporului;

în faţa Lui revărsaţi-vă inimile,

Dumnezeu este ajutorul nostru.

„Un vas care a avut în el, mai înainte, un lichid rău mirositor nu poate primi în el parfumul dacă nu e bine spălat. Aşadar, trebuie să vărsăm din noi cele ce erau mai înainte (şi să ne spălăm – n. n.), ca să putem să primim pe cele pe care vrem să le punem”[10].

9: Dar fiii oamenilor sunt deşerţi,

fiii oamenilor sunt mincinoşi în cumpenele de a le fi altora nedrepţi;

din deşertăciune sunt toţi laolaltă.

„Text dificil, tradus în diferite feluri. Formularea de faţă urmează punctuaţia din ediţia Rahlfs. Fiii oamenilor sunt fii ai deşertăciunii, cei ce iubesc vanitatea, trufia şi minciuna; ei se înşală unii pe alţii, ca într-un fel de deprindere, prin balanţe şi greutăţi duble, prin bani falşi, prin acte contrafăcute. Deprinderea lor fiind un viciu, ei refuză să se lase convinşi de contrar, refuzând astfel apropierea de Dumnezeu. Textul Masoretic e mult simplificat: (fiii oamenilor) dacă se urcă în balanţă, toţi împreună sunt mai puţin decât o suflare”[11].  „Pentru Theodoret, talgerele cântarului sunt o imagine a nestatorniciei”[12].

„Fiecare din noi are în ascunsul sufletului lui un cântar, făcut de Cel Ce ne-a creat, cu care putem deosebi natura lucrurilor”[13].  „Mincinoşi sunt fiii oamenilor, care stau în cumpănă de-a face nedreptate. Dar Dumnezeu păstrează pe seama fiecăruia ceea ce este drept”[14].

10: Nu vă puneţi nădejdea în nedreptate

şi nu tânjiţi după jaf;

de-ar curge-n valuri bogăţia, inima să nu v-o apropiaţi.

„Cel care socoteşte că bogăţia adunată din nedreptate îi este prilej îndestulător pentru a fi puternic şi a stăpâni se aseamănă cu un bolnav care-şi pune sănătatea trupului în creşterea bolii. […] Curgătoare este natura bogăţiei. Trece pe lângă cei ce o au mai repede ca torentul”[15].

11: Dumnezeu a vorbit o dată, eu două lucruri am auzit:

că puterea e a lui Dumnezeu, şi a Ta, Doamne, este mila;

Dumnezeu a vorbit o dată: Ambrozie parafrazează Evrei 1, 1 sq.: Dumnezeu a vorbit în multe feluri, dar în chip desăvârşit, prin Fiul. […] Numai Hristos a deschis urechea omului la înţelegerea misterelor, a rupt peceţile Cărţii şi a dezlegat enigmele profeţilor (cf. Apocalipsa 5, 5).  Pentru Ieronim, e vorba de un singur mesaj al lui Dumnezeu pe care omul îl aude din cele două Testamente”[16].

12: că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

„Este cu putinţă ca cineva să grăiască o dată, dar în acea o dată să fie multe cele spuse. […] Pentru a nu nedreptăţi, este bună frica; iar pentru cel ce a alunecat o dată în păcat, ca să nu cadă în deznădejde, îi este bună nădejdea în mila lui Dumnezeu. Puterea este a lui Dumnezeu, iar mila tot de la El”[17].

---

[1] SEP 4/I, p. 168

[2] BBVA, p. 682

[3] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 2

[4] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 35

[5] Isichie Sinaitul, Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, 20

[6] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 2

[7] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 3

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 3

[9] BBVA, p. 682

[10] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 4

[11] BBVA, p. 682

[12] SEP 4/I, p. 169

[13] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 4

[14] Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, 125

[15] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 5

[16] SEP 4/I, p. 170

[17] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 5