Sfârşit de an şcolar

DSCF4949

Octavian Goga – Dăscăliţa


Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.

La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul…
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
“Ce mâini frumoase are domnişoara!”

…Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.

Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară…

Anunțuri

45 responses to this post.

  1. Este cel mai emotionant moment dintr-un an scolar…Azi am venit incarcata cu flori si zambete desenate de copiii mei cei mici si cei mari, carora le sunt deopotriva dascalita…:)

  2. AncaMk:
    Întreaga săptămână a fost un lung şir de despărţiri şi lacrimi. Le suntem deopotrivă acestor copii şi dascăli, şi părinţi, şi prieteni.
    Poemul este dedicat în primul rând celor care sunt zi de zi cu ei, care le oferă sprijinul, dar mai ales dragostea lor. Vă răsplătesc cu un buchet de flori din grădina mamei mele.
    Să aveţi o vacanţă plină de bucurii!

  3. Ieri am fost la fii-mea la încheierea clasei a patra. A rostit d-na învăţătoare un discurs atât de emoţionant, că-mi venea să alerg către clasa a IV-a de la mine, din trecut… Uf… Cum trec anii ăştia…

  4. Posted by maminineta on Iunie 13, 2009 at 8:12 pm

    Deosebita poezie,inaltatoare sentimente,profesori si elevi la sfarsit de an scolar, premii,buchete de crini,lacrimi de fericire in ochii parintilor.Tablou ce se picteaza in fiecare an,in mintea oricarui copil.Si apoi dainuie…

  5. amintiri vcechi din prospeţimea celor prezente, mereu preţioase

    (- Doamna ANA şi irepetabilul Domn VANIA sunt şi domniile lor la fel de plini de regrete, poate la anul, cine poate şti … oricum, pentru consolarea noastră comună am un mic dar 😉 noi, -)

  6. Neliniştitu:
    Ne regasim în copiii noştri, retrăim viaţa plină de evenimente din perioada şcolară. Apreciem emoţiile şi discursul Doamnei. Vacanţă frumoasă!

  7. mamineta:
    Întra-adevăr, lacrimi de bucurie şi nelinişti în fiecare iunie. Flori cît încape, îmbrăţişări, cuvinte care uneori conturează viitorul acestor minunaţi copii! Le dorim „Drum bun” celor care ne părăsesc şi „La revedere, ne vedem la toamnă” celor care rămân!

  8. CElla:
    Să dea Dumnezeu să fie!

  9. Foarte frumoasa poezia d-na Ana. Sf.de an scolar este unul emotionant, atat pentru parinti cat si pentru copiii.

  10. Mihaella1:
    Reacţiile părinţilor le aflu ulterior, dar sunt sigură că şi ei sunt emoţionaţi în asemenea momente. Până la urmă, cine nu a fost elev?

  11. Posted by noapteaiguanei on Iunie 18, 2009 at 10:09 am

    Un buchet de flori pentru Dascalitelor! Multe amintiri rascolite. Amintiri frumoase.

  12. Posted by noapteaiguanei on Iunie 18, 2009 at 10:13 am

    Am „comis-o”, scuze! initial am scris „Dascalita” – apoi am observat ca sunt mai multe dascalite pe aici… cate un buchet, din suflet, fiecareia!

  13. noapteaiguanei:

    Cu tot dragul, pentru dascălii români!

  14. Flori. Mii. Si meritate…

  15. Paul Gabor:

    O vorbă bună şi o floare aduc atătea zâmbete şi mulţumirea că un an ai fost alături de nişte suflete în căutare…după care urmează un alt an şi un alt an…

  16. @Doamna Ana,
    Respectul meu este si mai mare, acum cand stiu ca sunteti „Dascalita”. Am avut parte de dascali minunati, care ne-au invatat in primul rand sa fim oameni. La terminarea liceului, am scris si citit un discurs care a emotionat toata asistenta. O sa-mi para rau toata viata ca nu l-am pastrat… Parca ma vad si acum in anfiteatrul Liceului Dinicu Golescu din Campulung Muscel, citind plin de emotie nu un discurs, ci un eseu dedicat dascalilor, colegilor si adolescentei noastre… la un moment dat am observat ca nu se mai aude nici un zgomot, am simtit ca parca toti isi tineau respiratia… emotiile ma strangeau de gat si glasul mi se auzea mai tare ca niciodata, amplificat de acustica perfecta a amfiteatrului. La final, am ridicat ochii, am privit sala si a urmat un moment de tacere. Profesoara de romana, Doamna Iana, a pocnit palmele cu mandrie… aplauzele au pornit instantaneu…
    De ce v-am povestit asta?
    Mandria ce am observat-o in ochii „dascalitei” mi-a dat curaj sa las in urma cea mai frumoasa perioada a vietii si sa pornesc increzator mai departe…

  17. Am sentimente foarte puternice fata de fostii mei profesori. Trei dintre ei sunt icoanele mele: invatatoarea, profesorul de fiziologie si cel de medicina legala de la UMF Cluj.

  18. al2lea:
    Chiar dacă nu aţi păstrat discursul, sunt sigură că a fost un bun discurs, dacă vă amintiţi aşa de profund de el. Sunt momente unice în viaţa omului, care ne înalţă, sunt numai ale noastre; ne amintim cu doiuşie de ele şi de cele câteva persoane care au fost implicate în aceste clipe de neuitat; ne urmăresc toată viaţa şi aproape că nu se mai repetă. Să le păstrăm în adâncul inimii ca pe nişte comori şi să plecăm cu ele şi dincolo, „unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură”.

  19. primadona25:
    Şi eu am sentimente puternice faţă de unii foşti dascăli: cu unii vreau să mă aseamăn cât mai mult, iar cu alţii deloc!

  20. Profesoara de romana din Scoala generala a fost un cosmar pentru mine. Mi-a zdrobit sufletul de mic visator. Pentru ea nu putea fi talentat decat copilul din familiile cu bani multi.

  21. Mi-a rămas o mare dragoste pentru Domnul Profesor de Literatură universală – epoca clasică, din primii ani de studenţie. Işi începea cursurile numai după ce întreba dacă sunt în sală. De o cultură fantastică, un om deosebit, cu respect pentru fiecare scriitor, farmec personal, la care nu ştiai când începe cursul şi când istorisirile despre piaţă, soacră etc., când se termină una şi continuă alta, la care într-adevăr regretai că se termină ora. Pentru fiecare scriitor despre care ne povestea (totul era o frumoasă poveste), avea un costum şi o ţinută aparte. Dumnezeu să-l odihnească, a plecat în Săptămâna Paştilor, fără să-şi ia rămas bun…

  22. Posted by noapteaiguanei on Iunie 30, 2009 at 9:23 pm

    Revin si eu cu amintiri pline de respect pentru profesoara mea de limba romana din scoala generala (in anii ’80), cea care a reusit sa scoata dintr-o clasa semidocta o clasa de OAMENI – a muncit atat de mult pentru noi – regret ca nu am reintalnit-o… numele doamnei este Iulia Mortu si as vrea sa ii spun un simplu, dar din suflet „multumesc”!

  23. frumos 🙂

  24. a fost una dintre primele poezii invatate de la Bunicul meu….
    sărut mîna, Doamnă!
    si
    o zi frumoasă

  25. noapteaigoanei:
    Cred că doamna profesoară de limba română s-ar bucura să audă un cuvânt de suflet. Eu spun să o căutaţi!

  26. Alle:
    Frumos e ceea ce simţi cu sufletul!

  27. anamariadeleanu:
    Şi mie mi-a plăcut mult poezia când am auzit-o pentru prima dată; am asociat-o cu fosta mea dăscăliţă din clasele I-IV, de care am fost profund marcată.

  28. cred că sunt primul elev care comentează articolul..
    eu unul,sunt pe de o parte fericit,dar și melancolic…timpul trece prea repede,bacul se apropie…

  29. Posted by catalin20 on Iulie 22, 2009 at 3:58 pm

    emotionanta poezia..eu acum am terminat liceul …gata acum deja mi este dor de scoala:(

  30. nol:
    Sunt sigură că ai luat bacul cu o notă mare! Timpul trece repede, cum spui, prea repede, iar de la o anumită vârstă, foarte repede. Bucură-te de vacanţă, căci urmează perioada de studenţie, care va trece ca vântul! Şi fii cât se poate de fericit!

  31. catalin20:
    Poezia este deosebită!
    Cred că mai degrabă îţi este dor …de colegi, de atmosfera aceea pe care numai tinerii ştiu să o facă, de poveşti, de noutăţi, poate de vreun dascăl…În curând nu îţi vor mai lipsi! Începe Facultatea! Vacanţă frumoasă!

  32. mulțumesc,poate am exagerat puțin…bacul încă se apropie pentru mine…clasa a XII-a va trece ca vântul,la fel și studenția,din păcate,sunt conștient.
    Vă salut!

  33. Posted by sssfinxxx on Iulie 27, 2009 at 11:58 pm

    te bagi la un link exchange?
    http://sssfinxxx.wordpress.com/

  34. Buna !! Intra pe http://www.momentevesele.ro si citeste pamfletul in versuri “ Estivala” Pataniile unui tanar in sejur la munte !!!

  35. Nol:
    Urmăreşte ultimele noutăţi privind Legea învăţământului. Se pare că vor fi ceva modificări la examenul de bacalaureat. Sper că în favoarea elevilor!!!
    Vacanţă frumoasă în continuare!

  36. Preda Iulian:
    Sunt tot mai dese exprimările suburbane, cea în cauză fiind folosită şi de multe persoane de genul feminin. Din păcate nu se amendează poluarea fonică, iar gunoiul care ne înconjoară este tot mai mare.
    Consider că este vorba de lipsa educaţiei verbale în asemenea cazuri. Poate că cei care se exprimă astfel, ar trebui să memoreze excelentul pamflet, mă refer la Este tot ce ne lipsea…!

  37. Preda Iulian:
    Interesante păţaniile în cazul tânărului plecat în vacanţă, dar cred că ar trebui revăzută prozodia pamfletului!
    Vacanţă cu folos!

  38. Posted by IULIA MORTU on August 6, 2009 at 1:35 pm

    SUNT FOARTE BUCUROASA CA MAI SUNT OAMENI PENTRU CARE AM INSEMNAT CEVA.REGRET CA N-AM PUTUT FACE MAI MULT PENTRU CAT MAI MULTI, CA UNEORI NU MI-AU FOST INTELESE BUNELE INTENTII. CINE ESTI NOAPTEAIGUANEI? MULTUMESC MULT, DOAMNA ANA USCA
    IULIA MORTU

  39. Am lipsit de pe blog şi, iată, au trecut zile bune până să dau drumul la comentariu. Cred că cel mai bine este de întrebat chiar pe blogul Nopţii Iguanei…

  40. Posted by noapteaiguanei on August 13, 2009 at 1:33 pm

    Doamna Iulia Mortu, mi-aţi fost profesor la şcoala 32 în anii ’80… adresa mea de mail este: daninu2@yahoo.com – sper să putem vorbi!

  41. am citit,sunt in avantaj:voi da din Limba si literatura romana,Istoria romanilor si Filozofie
    un an scolar linistit si plin de bucurii!

  42. Posted by Diana on Martie 28, 2010 at 2:33 am

    Aceasta poezie imi aduce sublim aminte de o doamna respectabila,profesoara de limba romana ce nu o voi uita niciodata (Stimabila Iulia Mortu),sper ca inca mai preda in scoala nr 30 doarece mi-ar face mare placere sa o reintalnesc si sa-i multumesc personal pt ceea ce am invatat de la dansa,pentru rabdarea care a avut-o pentru dificila clasa a-7-a I ,in anii 90′.

  43. foarte frumos

  44. o poezie frumoasa 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: