Archive for the ‘Cărţi’ Category

Recomandări – 3

Titlul lucrării: IPOSTAZE ALE UTILIZĂRII TEXTULUI BIBLIC ÎN EDUCAŢIA

RELIGIOASĂ. TEORIE, APLICAŢII, CERCETARE

Autor: DORIN OPRIS, doctor în ştiinţele educaţiei

Apariţie: Iaşi, Editura Sf. Mina, ediţia a II-a, 2010 (262 p.)

Sumar:

I. Demersuri investigative privind valorificarea textului biblic în curriculumul creştin-ortodox

I.1. Repere teoretice privind cercetarea pedagogică în domeniul educaţiei religioase

I.2. Curriculumul orei de religie, parte integranta a Curriculumului naţional

  • Aspecte esenţiale în procesul de conceptualizare a curriculumului
  • Prezentare generală a curriculumului orei de religie

I.3. Manualul şcolar – expresie a textului biblic şi componentă a Curriculumului naţional

  • Repere istorice şi perspective în elaborarea manualelor şcolare
  • Manualele de religie, repere ale reconsiderării educaţiei religioase

II. Cercetare privind utilizarea textului biblic în studiul religiei

  • Organizarea cercetării
  • Desfăşurarea experimentului psihopedagogic
  • Prezentarea, analiza şi interpretarea datelor cercetării

Concluziile cercetării întreprinse

1. Conturarea efectelor pe care le are asupra procesului didactic la disciplina religie, iniţierea şi implicarea elevilor în cunoaşterea şi interpretarea textului biblic

2. Evidenţierea efectelor cunoaşterii şi interpretării textelor biblice în progresul privind achiziţiile de cunoştinţe, în formarea de abilităţi privind utilizarea textului biblic şi în formarea si dezvoltarea de comportamente dezirabile

„Caracterizată de o tot mai mare diversitate culturală, etnică şi religioasă, societatea contemporană, inclusiv cea românească, dovedeşte pentru educaţia religioasă un ridicat orizont de aşteptare. Se doreşte aplicarea unor soluţii dezirabile pentru rezolvarea în mod sincron a unui set de probleme extrem de complexe, precum: cunoaşterea propriei identităţi, dar în egală măsură şi a celor de alte credinţe şi convingeri, favorizarea incluziunii sociale, sprijinirea eforturilor desfăşurate în vederea depăşirii prejudecăţilor şi a oricăror forme de discriminare etc. Perspectivele amintite anterior nu sunt întâmplătoare. Învăţătura creştină promovează, cu valoare de principii, respectul reciproc şi valorizarea semenilor, iar o educaţie religioasă astfel fundamentată poate contribui în mod decisiv la formarea unor raporturi inter-umane într-o lumină noua, hristică.

Lucrarea de fata îşi propune să-i prezinte cititorului diferite ipostaze ale perspectivelor teoretice, aplicative şi investigative privind utilizarea textului biblic în educaţia religioasă, cu convingerea că modalităţile concrete de valorificare a Scripturii în demersurile educaţionale pot fi optimizate astfel încât să-i ajute pe elevi şi, prin intermediul lor, societatea, să se împărtăşească în mod deplin din Cuvânt”.

Anunțuri

Recomandări – 2

Titlul lucrării: METODOLOGIA EVALUARII. ABORDĂRI TEORETICE ŞI

INVESTIVATIVE ÎN EDUCAŢIA RELIGIOASĂ

Autor: MONICA OPRIŞ, doctor în ştiinţele educaţiei

Apariţie: Iaşi, Editura Sf. Mina, ediţia a II-a, 2010 (270 p.)

Sumar:

I. Tradiţional şi modern în metodologia evaluării la ora de religie

I.1. Fundamente teoretice si biblice privind evaluarea în educaţia religioasă

I.2. Metodologia evaluării şcolare, în contextul educaţional actual

I.3. Criterii în alegerea metodelor de evaluare la religie

  • Factori de natura obiectivă
  • Factori de natura subiectivă

I.4. Metode tradiţionale de evaluare

  • Metode de evaluare orală; Metode de evaluare scrisă; Metode de evaluare a activităţii practice

I.5. Metode moderne de evaluare

  • Autoevaluarea; Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în clasă; Eseul;
  • Referatul; Investigaţia; Proiectul; Portofoliul

II. Îmbinarea metodelor tradiţionale cu metodele moderne de evaluare – modalitate de optimizare a activităţii didactice la ora de religie. Cercetare – acţiune

II.1. Coordonatele cercetării

II.2. Experimentul pedagogic

II.3. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării

  • Modificări la nivelul achiziţiilor de cunoştinţe
  • Modificări privind capacitatea de autoevaluare a cunoştinţelor
  • Modificări la nivelul comportamentului religios-moral

Concluziile cercetării întreprinse

„Lucrarea de faţă porneşte de la constatarea că evaluarea în cazul religiei comportă dificultăţi suplimentare faţă de celelalte discipline de învăţământ, datorate, în special, modalităţilor concrete de realizare. Abordarea îşi propune să depăşească simpla prezentare teoretică a aspectelor esenţiale privind metodologia evaluării, prin focalizarea pe demersuri investigative, fundamentate pe experienţa didactică şi pe rezultatele cercetărilor teoretice şi practice desfăşurate în domeniul educaţiei religioase. Investigaţia

întreprinsă se doreşte şi un punct de sprijin spre realizarea de cercetări menite să aducă noi fundamentări şi clarificări teoretice în domeniul evaluativ. De asemenea, modalitatea identificată de noi pentru a-i conferi evaluării caracterul de factor optimizator al activităţii didactice la religie este în măsură sa-l sprijine pe elev în efortul personal necesar parcursului religios”.

Recomandări – 1

Titlul lucrării: DIMENSIUNI CREŞTINE ALE PEDAGOGIEI MODERNE

Autor: DORIN OPRIŞ, doctor în ştiinţele educaţiei

Apariţie: Iaşi, Editura Sf. Mina, ediţia a II-a, 2010 (406 p.)

Sumar:

I. Repere teologice si perspective axiologice ale educaţiei creştine

I.1. Relaţia creştinism – educaţie, în abordare teologică şi pedagogică

I.2. Rolul educaţiei religioase creştine în formarea personalităţii umane

I.3. Creştinismul şi sistemul său educativ

I.4. Valori şi finalităţi în educaţia creştină

II. Elemente de pedagogie şi reflectarea lor în scrierile fundamentale ale creştinismului

II.1. Coordonate ale educaţiei creştine în textele Părinţilor şi scriitorilor bisericeşti

II.2. Elemente de pedagogie în textele sacre ale creştinismului

III. Elemente religioase în scrierile clasicilor pedagogiei

III.1. Religia şi societatea în epoca Renaşterii

  • Jan Amos Comenius şi paradigma creştina a pedagogiei

III.2. Problematica educaţiei religioase în Secolul Luminilor

  • Jean-Jacques Rousseau şi educaţia religioasă în conformitate cu particularităţile copilului
  • Immanuel Kant si educaţia religioasă subordonată educaţiei morale

III.3. Educaţia religioasă la reprezentanţii marcanţi ai pedagogiei din secolele XVIII-XIX

  • Johann Heinrich Pestalozzi şi educaţia religioasă în pedagogia fundamentata pe intuiţie
  • Johann Friedrich Herbart şi educaţia religioasă într-o pedagogie cu fundamente psihologice
  • Friedrich Wilhelm August Fröbel şi educaţia religioasă în pedagogia preşcolară
  • Iosif Moesiodax şi începuturile pedagogiei religioase în Ţările Române

„Pentru domeniile cunoaşterii din perioada moderna şi contemporană, pedagogia reprezintă un spaţiu special, prin rolul tot mai accentuat pe care educaţia l-a avut şi îl are în plan particular şi social. Cu toate acestea, o întrebare rămâne: De unde vine Pedagogia modernă? Lucrarea de faţă porneşte de la următoarea teză, pe care îşi propune să o argumenteze: Pedagogia modernă, fundamentul pedagogiei contemporane, s-a cristalizat printr-o sinteză adaptată la particularităţile societăţii europene din secolele XVI-XIX a teoretizărilor şi a modelelor educaţionale oferite de educaţia creştină. Deşi apărută într-un spaţiu geografic marcat de protestantism şi catolicism, care au si oferit reprezentanţii săi marcanţi, pedagogia modernă a preluat şi valorificat în noile contexte religioase, politice şi sociale contribuţiile excepţionale moştenite din educaţia Bisericii, mai ales din primul mileniu, ai cărei teoreticieni şi practicieni, din Răsărit şi din Apus, au preluat si dezvoltat, la rândul lor, modelul evanghelic de educaţie, bazat pe cunoaşterea în lumina învăţăturii revelate, eterne, a persoanei umane”.

.

.....

Poveste

Se povesteşte că Omar, califul, ieşise odată să se preumble noaptea, însoţit de preacinstitul Aslam Abu-Zeid. Şi văzu în depărtare un foc care ardea, şi se duse într-acolo, socotind să fie de folos, şi văzu o biată femeie care hrănea un foc de lemne sub o cratiţă; şi avea alături de ea doi copilaşi prăpădiţi care gemeau jalnic. Şi Omar zise:

–          Pacea fie asupra-ţi, o, femeie! Ce faci tu aici, singură, în noapte şi-n frig?

Ea răspunse:

– Doamne, încălzesc olecuţă de apă ca să le-o dau copiilor mei, care mor de foame şi de frig; da într-o zi Allah are să-i ceară socoteală califului Omar pentru sărăcia la care am fost aduşi! Şi califul, care era îmbrăcat în haine străvestite, fu mişcat peste poate, şi îi zise:

– Păi tu socoţi, o, femeie, că Omar ştie de sărăcia ta şi nu ţi-o alină?

Ea răspunse:

– Atunci de ce mai e Omar calif, dacă nu ştie nimic de sărăcia norodului său şi a fiecărui supus de-al său?

Atunci califul tăcu şi îi spuse lui Aslam Abu-Zeid:

–          Iute, hai!

Şi zori iute-iute până ce ajunse la capanul casei sale; şi intră în hambar şi scoase un sac cu făină dintre sacii cu făină, precum şi un chiup plin cu untură, şi îi spuse lui Abu-Zeid:

–          Ajută-mă să le aburc în spinare, o, Abu-Zeid!

Da Abu-Zeid sări a se împotrivi şi zise:

–          Lasă-mă să le car eu în spinare, o, emire al dreptcredincioşilor!

El răspunse domol:

–          Da tot tu, Abu-Zeid, ai să cari şi povara păcatelor mele la ziua Învierii de Apoi?

Şi îl sili pe Abu-Zeid să-i pună în spinare sacul cu făină şi olul cu untură. Şi califul zori spornic, încărcat aşa, până ce ajunse la femeia săracă; şi luă făină, şi luă untură şi le puse în cratiţa de pe foc şi, cu chiar mâinile sale, găti hrana aceea, şi se plecă el însuşi deasupra focului ca să sufle în el; şi, cum avea o barbă mare, fumul lemnelor îşi tăia cale prin despicăturile bărbii. Şi când demâncarea fu gata, Omar le-o întinse femeii şi copilaşilor, care mâncară până se săturară, pe măsură ce Omar le-o răcorea suflând în ea. Atunci Omar le lăsă sacul cu făină şi chiupul cu seu, şi plecă spunându-i lui Abu-Zeid:

–          O, Abu-Zeid, acum, că am văzut focul acesta, lumina lui m-a luminat!

(O mie şi una de nopţi, trad. Haralambie Grămescu, volumul III, Editura Erc Press, Bucureşti, 2010, pp. 124-125)

Cărţile-s, vai, citite…

DSCF0332

În curs de apariţie la Editura Christiana

 

VECHIUL TESTAMENT ÎN TÂLCUIREA SFINŢILOR PĂRINŢI. I. FACEREA

Autor: Pr. Ioan Sorin Usca

Editura Christiana, Bucureşti 2008

Apărut în 2002 şi demult epuizat, acest volum reapare acum într-o ediţie revăzută şi substanţial adăugită, în care textul aproape că s-a dublat. Seria a ajuns, între timp, la volumul XII (Iov) şi a pătruns în bibliografiile seminariilor şi facultăţilor de Teologie ortodoxă, devenind un instrument de lucru curent, atât pentru elevi şi studenţi, cât şi pentru intelectualitatea creştină în general. Revizuirea şi reeditarea întregii serii se va face cu binecuvântarea Î. P. S. Părinte Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, primenitorul biblisticii româneşti. 

Volum broşat, aprox. 456 pagini format 20/13