Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 27

PSALMUL 27 – Al lui David.

„Implorarea individuală la vreme de restrişte se transformă în aducere de mulţumire şi în rugăciune pentru poporul mesianic”[1].

1: Către Tine, Doamne, am strigat;

Dumnezeul meu, să nu taci de dinaintea mea,

că dacă Tu taci de dinaintea mea

eu mă voi asemăna cu cei ce se pogoară în groapă.

Dacă nu primim răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre ne cufundăm ca într-o moarte. Dumnezeu, însă, ne lasă uneori în astfel de stări, ca să sporim în căutarea şi chemarea Sa, pe de-o parte, şi pentru a cunoaşte oarecum starea de care se cuvine să fugim, pe de altă parte.

2: Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine,

când mâinile mi le ridic către locaşul Tău cel sfânt.

3: Sufletul să nu mi-l tragi laolaltă cu cei păcătoşi,

să nu mă nimiceşti laolaltă cu cei ce fac strâmbătate,

cu cei ce aproapelui îi vorbesc de pace

dar în inimile lor poartă răutăţi.

„Origen: Hristos a stat alături de vameşi şi de desfrânate, dar nu şi împreună cu cei ipocriţi”[2].

4: Acelora dă-le după faptele lor

şi după răutatea purtărilor lor;

dă-le după lucrarea mâinilor lor,

plăteşte-le cu ce-au plătit şi ei.

Cuvintele se potrivesc prigonitorilor Mântuitorului: „Şi, de fapt, după cum L-au adus pe Hristos, Mântuitorul tuturor, ostaşilor romani, aşa au suferit şi ei să fie predaţi stăpânirii romanilor şi au fost supuşi puterii lor. Căci un aşa război s-a pornit împotriva lor şi s-au împărtăşit de atât de grele nenorociri, încât unii, retrăgându-se în munţi şi printre stânci, au voit mai bine să moară acolo decât să vadă războiul”[3]. E vorba despre războiul romanilor împotriva iudeilor (66-70), încheiat dezastruos pentru iudei.

5: Că n-au înţeles lucrurile Domnului

şi lucrările mâinilor Sale;

Tu îi vei dărâma, şi la loc nu-i vei zidi.

6: Binecuvântat este Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele.

7: Domnul este ajutorul meu şi ocrotitorul meu;

în El a nădăjduit inima mea, iar El m-a ajutat

şi trupul mi l-a înflorit

şi din voia mea cea bună mă voi mărturisi Lui.

„Augustin aplică stihul la învierea lui Hristos”[4] şi, am extinde de aici, el se referă şi la toţi aceia care vor învia în Hristos.

„Această bucurie ivită în suflet şi în trup este o înştiinţare neînşelătoare a vieţii nestricăcioase”[5].  „Bucuria adevărată ce se revarsă atunci în suflet şi în trup este o înştiinţare neînşelătoare despre viaţa cea nestricăcioasă”[6].

8: Domnul este întărirea poporului Său

şi ocrotitor al mântuirii unsului Său.

Aici, prin uns e înţeles regele lumesc.

9: Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta;

păstoreşte-i şi înalţă-i până-n veac.

Primul vers a devenit binecuvântare liturgică, rostită în vreme ce se însemnează cu sfântul potir adunarea credincioşilor.

---

[1] SEP 4/I, p. 99

[2] SEP 4/I, p. 99

[3] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII

[4] SEP 4/I, p. 99.

[5] Sf. Grigorie Palama, Despre rugăciune, 10

[6] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 25