Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 20

PSALMUL 20 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David.

„Psalm regal, structurat în două părţi, urmate de antifoane corale (vv. 7 şi 13). Datorită accentului său mesianic şi eshatologic a fost aplicat în iudaism regelui mesianic, iar Părinţii Bisericii l-au raportat la Hristos”[1].

1: Doamne, întru puterea Ta se va veseli regele

şi de mântuirea Ta se va bucura foarte.

Bucuria ce însoţeşte pe cei îndumnezeiţi, ce împărăţesc împreună cu Hristos.  „Profetul David vesteşte biruinţa deplină a Regelui care va fi urmaşul său (Eusebiu). Ieronim vede în acest Rege chipul lui Hristos, Regele regilor şi Domnul Domnilor”[2].

2: Dorinţa inimii lui I-ai dăruit-o

şi de cererea buzelor lui nu l-ai lipsit.

Dorinţa inimii lui i-ai dăruit-o: „În dublu sens: Dumnezeu a înzestrat inima omului cu capacitatea de a-şi formula o dorinţă ca plan de perspectivă; ca dar al lui Dumnezeu, dorinţa inimii poate fi plinită prin rugăciune”[3].  „Dorinţa lui Hristos este ca şi noi să fim una, după cum El şi Tatăl una sunt (Ieronim)”[4].

3: Că l-ai întâmpinat cu binecuvântări de dreptate,

pus-ai pe capul său cunună de piatră scumpă.

Cununa drepţilor.  „Dumnezeu este cununa lui Hristos, iar Hristos este cununa făpturii raţionale (Origen)”[5].

4: Viaţă a cerut de la Tine, şi i-ai dat-o:

lungime de zile în veacul veacului.

E viaţa cea de veci.  Dacă aplicăm psalmul la Hristos, putem întreba şi noi: „De ce a cerut Hristos viaţa, când era în prag de moarte? Pentru a vesti învierea Sa din morţi (Irineu, Dem. Ap. 72)”[6].

5: Mare este slava lui întru mântuirea Ta,

slavă şi mare-cuviinţă vei pune peste el;

Mare-cuviinţă: „veche şi frumoasă expresie românească. Literal se traduce: măreţie, maiestate, magnificenţă”[7].  „Origen apropie acest verset de cuvintele Tatălui din Ioan 12, 28, iar Ieronim, de cuvintele din rugăciunea arhierească (Ioan 17, 5)”[8].

6: că-i vei da lui binecuvântare în veacul veacului,

cu faţa Ta întru bucurie îl vei veseli.

Bucuria zilei celei neînserate.

7: Că regele nădăjduieşte în Domnul

şi din mila Celui-Preaînalt nu se va clinti.

8: Mâna Ta îi va găsi pe toţi vrăjmaşii Tăi,

dreapta Ta să-i afle pe toţi cei ce Te urăsc.

„Chiril al Alexandriei interpretează: Dumnezeu se lasă găsit de către păcătos ca Judecător, iar de cel care îşi mărturiseşte păcatul, ca Mântuitor. ♦ [să-i afle – Anania]; de i-ar ajunge: Textul Masoretic are să-i găsească. Ca de foarte multe ori, Ieronim interpretează pozitiv: bunătatea lui Dumnezeu vrea să-i întoarcă spre Hristos pe duşmanii Săi, spre a-i mântui”[9].

9: Ca un cuptor de foc îi vei face atunci când Te arăţi;

Domnul întru mânia Sa îi va răvăşi,

focul îi va mistui.

„Eusebiu, ca şi alţi Părinţi, referă versetul la ziua Judecăţii; Augustin precizează că duşmanii vor fi arşi lăuntric de judecata conştiinţei lor. Ieronim: Văpaia va mistui păcatele oamenilor”[10].

Dar textul n-a fost văzut ca referindu-se doar la ziua Judecăţii: „Iar vremea arătării feţei Tatălui este potrivit să se înţeleagă ca vremea întrupării, dacă Fiul este faţa şi chipul lui Dumnezeu şi Tatăl. El este flacăra aspră şi cuptor celor ce resping taina întrupării Unuia Născutului”[11].

10: Rodul lor de pe pământ îl vei şterge

şi seminţia lor dintre fiii oamenilor.

Cuvintele par a viza pe cei ce uneltesc împotriva lui Hristos: „Căci n-au putut să dea tărie sfatului lor cel opus lui Dumnezeu, deşi au încercat de multe ori şi prin zeci de mii de moduri să facă să dispară slava lui Hristos. Căci I-au întors spatele, adică au ieşit de la faţa şi din ochii Stăpânului tuturor. De aceea, cu dreptate veţi umbla în lumina focului vostru şi în flacăra de care aţi ars”[12].   „Iar vremea arătării feţei Tatălui este potrivit să se înţeleagă ca vremea întrupării, dacă Fiul este faţa şi chipul lui Dumnezeu şi Tatăl. Deci El este flacăra aspră şi cuptor celor ce resping taina întrupării Unuia Născutului”[13].

11: Că lucruri rele au gândit împotriva Ta,

planuri au cugetat care nu vor dura.

Versetul poate fi aplicat la Iudeii care „au cugetat lucruri cumplite […] împotriva lui Hristos”[14].

12: Că Tu îi vei pune pe fugă,

prin cei rămaşi ai Tăi le vei găti căderea.

„Dumnezeu poate să-Şi învingă mulţimea vrăjmaşilor prin minoritatea care I-a rămas credincioasă. Ebraică: cu arcul Tău îi vei ţinti în faţă”[15]. Versetul a fost aplicat şi istoriei Israeliţilor; aceştia „vor fi pierduţi ca nişte omorâtori ai Stăpânului şi ca cei ce s-au ridicat sălbatic împotriva Fiului, dar că Ierusalimul nu se smulge din rădăcină, ci va rămâne pustiu de copii, aşteptând timpul de la capăt şi din urmă, când se va mântui şi el, alergând pe urma neamurilor”[16].

SEP 4 traduce: Căci Tu îi vei da la spate…: „După interpretarea lui Atanasie, întrucât cei care nu au inima curată nu pot vedea faţa lui Dumnezeu, El Se lasă văzut de ei din spate, adică din faptele urmării Lui, ca să ajungă apoi să-I vadă faţa”[17].

13: Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta;

cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Poate fi văzută aici o anticipare a Învierii, urmată de Înălţare.

---

[1] SEP 4/I, p. 82

[2] SEP 4/I, p. 82

[3] BBVA, p. 638

[4] SEP 4/I, p. 82

[5] SEP 4/I, p. 83

[6] SEP 4/I, p. 83

[7] BBVA, p. 639

[8] SEP 4/I, p. 83

[9] SEP 4/I, p. 83

[10] SEP 4/I, pp. 83-84

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, III

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, VI, 1

[13] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, III, 7

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[15] BBVA, p. 639

[16] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, X

[17] SEP 4/I, p. 84