Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 51

PSALMUL 51 – Pentru sfârşit: Învăţăturile lui David când a venit Doeg Idumeul şi i-a vestit lui Saul şi i-a zis: David a venit în casa lui Ahimelec.

Istoria rezumată în titlu e cuprinsă în I Regi 22, 7-13.  Psalmul e un „violent rechizitoriu împotriva celor mincinoşi şi calomniatori”[1].

1: Ce te făleşti întru răutate, puternice,

şi toată ziua întru fărădelege?

„Este o imagine a păcătosului mândru că a dat lovitura, în opoziţie cu păcătosul căit din Psalmul 50 (Eusebiu)”[2].

2: Limba ta a uneltit nedreptate,

ca un brici ascuţit a făcut vicleşug.

3: Iubit-ai răul mai mult decât binele,

nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.

4: Iubit-ai toate cuvintele pierzării,

limbă vicleană!

Pe scurt, amintim că Doeg Idumeul era în solda lui Saul, căutând permanent să alimenteze ura acestuia faţă de David, sporindu-i, cu ticluiri, bănuielile nejustificate.

5: Pentru aceasta Dumnezeu te va nimici până la urmă,

te va smulge şi te va muta din locaşul tău

şi rădăcina ta din pământul celor vii.

Acestea, pentru „ca să se cunoască temeiurile răutăţii şi ale amărăciunii şi ale altor câteva care se cuprind în chip logic în aceste cugetări”[3].

6: Vedea-vor drepţii şi se vor teme

şi vor râde de el şi vor zice:

7: „Iată omul care nu şi L-a făcut pe Dumnezeu ajutor,

ci s-a încrezut în mulţimea bogăţiei sale

şi s-a întărit întru deşertăciunea sa”.

E descris omul căzut pradă mândriei. Aceasta face cel mai mult să ne asemănăm cu îngerii răzvrătiţi.

8: Dar eu sunt ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu;

eu în mila lui Dumnezeu am nădăjduit

în veac şi în veacul veacului.

„Vecinătatea fonetică dintre cuvintele greceşti elea = măslin şi eleos = milă îl face pe Sfântul Nicodim Aghioritul să noteze că omul care oferă mila şi fapta bună experiază o bucurie mai mare decât acela care beneficiază de ele. El îl citează, în acest sens, pe Sfântul Grigorie Teologul: În nimic altceva nu este omul mai asemenea lui Dumnezeu decât în a face binele”[4].   „Ilarie trimite la Romani 11, 17 – măslinul sălbatic altoit pe cel bun”[5].

„Din acest enunţ se arată clar că omul drept şi sfânt este numit lemn de măslin”[6].  „Nu un măslin pământesc, ci unul spiritual, unul purtător de lumină! Lucrul lui Dumnezeu este deci de a sădi şi a uda, iar al tău de a aduce rod. Lucrul lui Dumnezeu este de a da harul, iar al tău de a-l lua şi a-l păstra”[7].  „Să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea, ci să ai totdeauna, prin credinţă înfloritoare, mântuirea. Aşa vei imita acest pom care e totdeauna verde şi te vei lua la întrecere cu el în facerea de roade, dând din belşug milostenie în orice vreme”[8].  „Cel înrădăcinat ca un măslin roditor şi care s-a întărit în credinţă statornică şi neschimbată, sporindu-şi nădejdea prin mulţumirea măslinului celui dumnezeiesc al necunoaşterii deşertăciunii veacurilor, acela nu se lasă pradă nesimţirii, care e culmea nesăbuinţei”[9].

9: Slăvi-Te-voi în veac pentru ceea ce ai făcut

şi voi aştepta numele Tău,

că bun este el înaintea cuvioşilor Tăi.

Final cu subînţeles eshatologic.  „Ilarie vede trăirea în aşteptarea lui Hristos şi trimite şi la Romani 10, 13 (Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit)”[10].

---

[1] SEP 4/I, p. 151

[2] SEP 4/I, pp. 151-152

[3] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 13

[4] BBVA, p. 674

[5] SEP 4/I, p. 152

[6] Origen, Omilii la Levitic, XVI, 4

[7] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, I, 4

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, V, 6

[9] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 13

[10] SEP 4/I, p. 152