Pictură de Monica Vasiloaia
.
CAPITOLUL 13 – Izvorul curăţirii. Pedepsirea profeţilor mincinoşi.
1: În ziua aceea fiece loc va fi deschis casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului, spre schimbare şi spre curăţire prin stropire.
Fiece loc: „Textul Masoretic: un izvor”[1].
„Pentru Chiril al Alexandriei, tot locul va fi deschis se referă la o evoluţie fericită a Ierusalimului, i. e. a Bisericii. El cunoaşte şi traducerea conformă cu Textul Masoretic şi continuă: Ierusalimul ceresc, Biserica lui Hristos, are în tot locul izvorul Botezului; evreii vor trece de la umbră la adevăr, iar grecii, de la neştiinţă la cunoaştere; Theodoret al Cyrului comentează pasajul cu extinderea din Textul Masoretic şi observă că izvorul de apă se va deschide pentru locuitorii Ierusalimului care trec de la vechiul la noul legământ”[2].
2: Şi va fi în ziua aceea, zice Domnul Sabaot: Numele idolilor le voi stârpi de pe pământ şi amintirea lor nu va mai fi, iar pe profeţii mincinoşi şi duhul cel necurat îi voi lua de pe pământ.
„Textul anunţă abolirea tagmei profeţilor, ca urmare a abuzurilor şi imposturii”[3].
3: Şi fi-va că dacă un om va mai profeţi, atunci tatăl său şi mama sa, cei ce l-au născut, îi vor zice: «Nu vei trăi, fiindcă minciună ai grăit în numele Domnului!»; şi tatăl său şi mama sa, cei ce l-au născut, îl vor împiedica atunci când el va profeţi.
4: Şi va fi în ziua aceea că profeţii vor fi ruşinaţi, fiecare-n propria sa vedenie atunci când profeţeşte; şi cu haină de păr se vor îmbrăca, fiindcă au minţit.
„Părinţii interpretează veşmântul aspru ca semn de penitenţă, pentru profeţiile mincinoase”[4].
5: Şi va zice: Nu sunt profet, fiindcă eu sunt lucrător de pământ, fiindcă om m-a crescut astfel din tinereţile mele.
6: Iar Eu îi voi zice: Ce sunt aceste răni în mijlocul mâinilor tale? Iar el va zice: [Acelea] cu care am fost rănit în casa celui iubit al meu.
„Unii Părinţi au o versiune în casa iubitului meu: fostul profet mincinos îşi atribuie rănile nu inciziilor pe care şi le fac profeţii idolatrii (cf. III Regi 18,28), ci unor lovituri date de rudele/prietenii săi”[5].
Dar, versetul a fost aplicat şi lui Hristos: „Îngerii zic către El, când Hristos le arată urmele cuielor: De unde ai rănile acestea la mâini?, iar Domnul le răspunde: Am fost lovit în casa prietenilor Mei. Căci casa iubită era Israel, care a rănit pe Domnul cu cuie şi cu suliţă. Pentru că îndrăznelile ostaşilor trebuie, cu dreptate, puse pe seama iudeilor, căci ei L-au adus pe Domnul la moarte”[6].
7: Sabie, trezeşte-te-mpotriva păstorilor Mei
şi-mpotriva omului cetăţean al Meu,
zice Domnul Atotţiitorul;
bate păstorul şi risipeşte oile,
iar Eu Îmi voi întoarce mâna-mpotriva celor mici.
Bate păstorul şi risipeşte oile: „text cu rezonanţă în Matei 26, 31”[7].
„Hristos, lovit şi adus pe cruce, a produs izvoarele Noului Testament[8]; de aceea s-a spus despre El: Voi bate păstorul şi oile se vor împrăştia. Era necesar, aşadar, ca El să fie lovit, căci dacă nu ar fi fost lovit şi nu ar fi ieşit din coasta Lui apă şi sânge, noi toţi am pătimi setea cuvântului lui Dumnezeu (cf. Amos 8, 11)”[9].
Continuă cuvântul despre preoţie al Sfântului Grigorie de Nazianz: „De câte ori îmi aduc aminte de Zaharia, mă cutremur de secera pe care a văzut-o (3, 1), la fel şi de cele mărturisite de el împotriva preoţilor. Cu tăcere să se cinstească apoi acele cuvinte pe care le spune despre Iisus [Iosua] preotul cel vestit[10], Preotul cel mare (3, 1-10), pe Care, prin cuvânt, Îl dezbracă de haina cea murdară şi nevrednică şi-L îmbracă cu haina cea preoţească şi strălucitoare, ca şi cuvintele câte le spune proorocul că I le-a grăit lui Iisus îngerul şi I le-a poruncit să le facă – că acestea se referă poate la lucruri mai mari şi mai înalte decât la preoţi în general. În afară de asta, nu mi se pare de mică însemnătate, nici vrednic de puţină frică şi pază, nici faptul că diavolul stătea în dreapta lui Iisus ca să i se împotrivească (3, 1). Dar cine este atât de curajos şi cu suflet de diamant, ca să nu se cutremure şi să nu se înţelepţească singur, când aude cuvintele acelea prin care Zaharia mustră şi învinuieşte cu înverşunare pe preoţi? Glasul păstorilor ce plâng, spune proorocul, pentru că s-a dus măreţia lor; glas de lei ce urlă că au păţit acestea (11, 3). Profetul aproape că aude plânsetele lor, ca şi cum i-ar fi în faţă; şi plânge şi el cu cei ce sufăr. Iar puţin mai jos, mai mustrător şi mai aspru spune: Paşteţi oi date spre junghiere! Cei care le cumpără le junghie şi nu le pare rău; iar cei ce le vând spun: binecuvântat să fie Dumnezeu, că ne-am îmbogăţit! Şi păstorii lor nu sufăr deloc din pricina lor. De aceea nu voi mai cruţa nici Eu pe cei ce locuiesc pământul, zice Domnul Atotputernicul (11, 4-6). Şi iarăşi: Sabie, scoală-te asupra păstorilor! (13, 7). Şi: bateţi pe păstori şi scăpaţi oile (13, 7). Şi: Voi duce mâna Mea asupra păstorilor (13, 7). Şi: S-a întărâtat mânia Mea pe păstori, şi pe miei îi voi cerceta (10, 3). A cuprins, dar, în ameninţarea sa şi pe cei ce stau în fruntea poporului”[11].
8: Şi-n toată ţara fi-va-n ziua-aceea,
zice Domnul,
că două părţi se vor tăia şi vor pieri,
iar cea de-a treia va rămâne-n ea.
„Didim vede aici trei atitudini adoptate de evrei în vremea deportării: unii dintre ei au căzut în idolatrie; alţii au practicat iudaismul, dar s-au comportat rău; alţii i-au fost credincioşi lui Dumnezeu”[12].
9: Pe cea de-a treia parte
prin foc o voi trece;
şi îi voi curăţi
precum se lămureşte-argintul
şi-i voi cerca precum se-ncearcă aurul;
şi numele Mi-l voi chema,
Eu îi voi auzi şi le voi zice:
Poporul Meu este acesta!
Iar ei vor zice:
El, Domnul, Dumnezeul meu!
„Pentru Chiril al Alexandriei şi Theodoret al Cyrului, ultima din cele trei părţi îi reprezintă pe cei ce au crezut în Hristos”[13].
[1] BBVA, p. 1201
[2] SEP 5, p. 558
[3] BBVA, p. 1201
[4] SEP 5, p. 559
[5] SEP 5, p. 559
[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XII, 1
[7] BBVA, p. 1202
[8] Aluzie la scoaterea apei din stâncă de către Moise.
[9] Origen, Omilii la Exod, XI, 2
[10] Cuvântul se mută de la arhiereul Iosua, văzut ca tip, la Arhiereul Iisus Hristos.
[11] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, LXII-LXIII
[12] SEP 5, p. 560
[13] SEP 5, p. 560
Ana Usca 
Comentarii recente