O gândire spusă sau scrisă se numeşte propoziţie.
Desigur, s-ar putea alcătui şi definiţii mai elaborate, însă important este să se înţeleagă. Dacă am zice, de pildă: Aserţiunea alcătuită în mod minimal dintr-un subiect şi un predicat, cine-ar mai înţelege? Sau: cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee…
Ne amintim, oricum, că prin anii 1970, solicitaţi să alcătuim o propoziţie, spuneam invariabil:
Tata taie lemne.
Mama spală.
Bunica coase.
Pisica toarce.
După 1990, în plin elan democratic, formulările s-au schimbat:
Tata votează.
Mama priveşte telenovele.
Bunica face cumpărături.
Pisica toarce.
Intraţi în mileniul III, revoluţia tehnologică nu putea trece fără urmări:
Tata vorbeşte pe mess.
Mama trimite sms-uri.
Bunica aşteaptă pensia.
Pisica toarce.
Cu uşurinţă putem observa, doar din aceste scurte enunţuri, o emancipare a omenirii în general şi-a femeii în special, singura constantă în Univers rămânând pisica.
Comentarii recente