Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 134

PSALMUL 134 – Aliluia.

 

„Psalmul acesta şi cel următor alcătuiesc Polieleul ce se cântă la utrenia praznicelor împărăteşti şi a unor sfinţi mai însemnaţi. De obicei, se cântă versetele 1, 5, 13 şi 21 din Psalmul 134 şi 1, 12, 24 şi 26 din Psalmul 135”[1].  „Psalmul este alcătuit din fragmente împrumutate din alţi psalmi: 112 (v. 1), 133 (v. 2), 135 (vv. 1, 8, 10), 70 (v. 19), 113 (vv. 6,  15-21a). Psalmul povesteşte mai ales minunile Exodului, despre care Ilarie observă că simbolizează tot ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului. Toate categoriile de credincioşi sunt chemate să aducă laudă Dumnezeului creator şi mântuitor, respingând orice idolatrie”[2].

 

1: Lăudaţi numele Domnului,

lăudaţi-L, voi, slugi, pe Domnul,

2: voi, cei ce staţi în casa Domnului,

în curţile casei Dumnezeului nostru.

3: Lăudaţi-L pe Domnul, că este bun,

cântaţi numelui Său, că este bun;

La al doilea stih, SEP 4 traduce frumos, în loc de bun: „Textul Masoretic are plăcut/încântător. Ioan Gură de Aur spune că faptul de a-I cânta lui Dumnezeu e în sine şi folositor şi plăcut: cântecul religios înalţă sufletul, îl învaţă sau îi aminteşte adevărurile mântuirii şi scopul ultim. Melodia e o plăcere şi omul care Îi cântă lui Dumnezeu dobândeşte un caracter sacru”[3].

4: că pe Iacob Şi l-a ales Domnul,

pe Israel să-I fie moştenire.

5: Că eu am cunoscut că mare este Domnul

şi Domnul nostru-i peste toţi dumnezeii.

„Sfântul Ioan Damaschin: Cunoaştem măreţia lui Dumnezeu nu numai din faptul că El a creat universul, inclusiv pământul cu toate ale lui, că l-a făcut pe om, că a săvârşit minuni prin sfinţii Săi, dar şi din faptul că El face minuni zilnice în faţa noastră, cum este Sfânta Euharistie; căci, dacă El a avut puterea de a-I da Fiului Său un trup născut fără sămânţă trupească, oare nu posedă aceeaşi putere de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Hristosului Său)”[4].

Al doilea stih poate fi citit şi ca mai presus decât toţi zeii (SEP 4): „Ilarie trimite la I Corinteni 8,5, unde Pavel vorbeşte despre zeii mitologiilor păgâne ca despre nişte pretinşi dumnezei. Acelaşi Apostol îi echivalează mai apoi cu demonii (I Corinteni 10, 20)”[5].

6: Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut

în cer şi pe pământ,

în mări şi-n toate adâncurile;

7: nori a ridicat de la marginea pământului,

fulgere spre ploaie a făcut;

El scoate vânturile din vistieriile Sale;

8: El i-a lovit pe întâi-născuţii Egiptului,

de la om pân-la dobitoc;

9: semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte,

lui Faraon şi tuturor slugilor lui.

„Semne şi minuni: sintagmă consacrată pentru a desemna faptele minunate ale lui Dumnezeu, care Îi manifestă atributele”[6].

10: El a lovit neamuri multe

şi regi puternici a ucis:

11: pe Sihon, regele Amoreilor,

şi pe Og, regele Vasanului,

şi toate regatele Canaanului;

Vasan: „regiune la estul râului Iordan, între râul Iaboc şi muntele Hermon”[7].

12: şi pământul lor l-a dat ca moştenire,

moştenire lui Israel, poporul Său.

„Ioan Gură de Aur trimite la Romani 9, 4 sq. (a lor [fiilor lui Israel] este înfierea şi slava şi Legământul şi Legea şi cultul şi făgăduinţele, ai lor sunt patriarhii şi din ei este Hristos după trup)”[8].

13: Doamne, numele Tău rămâne în veac,

Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam.

14: Că Domnul îl va judeca pe poporul Său

şi asupra robilor Săi mângâiat va fi.

„Robii lui Dumnezeu sunt aceia care-I cunosc şi-I păzesc poruncile. Atunci când întru dreptate va judeca poporul şi cu inima strânsă va da pedepse, prezenţa robilor Săi Îi va fi o adevărată mângâiere”[9].

15: Idolii neamurilor sunt argint şi aur,

lucruri de mâini omeneşti:

16: gură au şi nu vor grăi,

ochi au şi nu vor vedea,

„Verbele la viitor sugerează că această neputinţă este iremediabilă”[10].

17: urechi au şi nu vor auzi,

că-n gura lor suflare nu se află.

18: Precum sunt ei să se facă toţi cei care-i făuresc

şi toţi cei ce se încred în ei!

Interesant că tocmai cei căzuţi în simţualitate îşi tocesc toate simţurile (desigur, pentru cele veşnice)!

19: Voi, casa lui Israel, binecuvântaţi-L pe Domnul!;

voi, casa lui Aaron, binecuvântaţi-L pe Domnul!;

20: voi, casa lui Levi, binecuvântaţi-L pe Domnul!;

voi, cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!

21: Binecuvântat este Domnul din Sion,

Cel ce locuieşte în Ierusalim!

Întreaga suflare e chemată să aducă laudă Domnului, în Biserica Sa.

---

[1] BBVA, p. 771

[2] SEP 4/I, p. 319

[3] SEP 4/I, pp. 319-320

[4] BBVA, p. 771

[5] SEP 4/I, p. 320

[6] SEP 4/I, p. 320

[7] PSALM, p. 399

[8] SEP 4/I, p. 320

[9] BBVA, p. 771

[10] SEP 4/I, p. 321