Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 120

PSALMUL 120 – O cântare a treptelor.

 

„Unul dintre cei mai cunoscuţi psalmi de încredere totală în ocrotirea lui Dumnezeu”[1].

 

1: Ridicat-am ochii mei la munţi,

de unde-mi va veni mie ajutorul.

„Este specific doar celor desăvârşiţi a spune [acestea]”[2].

2: Ajutorul meu vine de la Domnul,

Cel ce a făcut cerul şi pământul.

„Ioan Gură de Aur interpretează: în exil, evreii nu mai vedeau Templul, dar la cer puteau privi oricând. Tocmai de aceea Dumnezeu i-a dat omului o poziţie verticală, în timp ce toate celelalte animale au o poziţie orizontală: El vrea ca omul să privească spre cer”[3].

3: Nu-ţi va da piciorul spre tremur,

nici va dormita Cel ce te păzeşte.

„Dacă sufletul se învoieşte cu puterea lui speculativă şi raţională să vegheze, […] atunci el adoarme patimile trupului”[4].

4: Iată, nu va dormita şi nici nu va dormi

Cel care-l păzeşte pe Israel.

5: Domnul te va păzi,

Domnul îţi este acoperământ de-a dreapta ta.

„Fericitul Augustin: Simbolic, de-a stânga înseamnă bunurile noastre temporare, în timp ce de-a dreapta se referă la bunurile veşnice. De obicei, prin mâna Domnului sau dreapta Domnului se înţelege puterea Domnului, cea care biruie şi mântuieşte. Fiii lui Dumnezeu sunt cei ce stau de-a dreapta Sa. Aşadar, credinţa ta este dreapta ta, adică puterea ce-ţi este dată de a te număra printre fiii lui Dumnezeu”[5].

6: Ziua soarele nu te va arde,

nici luna noaptea.

7: Domnul te va păzi de tot răul,

Domnul îţi va păzi sufletul.

„După Ioan Gură de Aur, Dumnezeu nu numai că ne dă tot ajutorul, dar, cu binefacerile Sale, merge dincolo de ceea ce-I putem cere”[6].

„Hristos ni S-a făcut ajutor şi acoperământ spre mântuire”[7].

8: Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea

de acum şi până-n veac.

„Dacă Domnul va păzi intrarea fricii tale (de El) şi ieşirea iubirii tale, atunci marginea acesteia este cu adevărat fără margini. Înaintând în ea, niciodată nu ajungem la sfârşit, nici în veacul acesta, nici în cel viitor, adăugând lumină la lumină”[8].  Sau Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea, „adică a mâncărilor şi a cuvintelor, prin înfrânare. Căci cel ce e cu înfrânare la intrarea şi ieşirea mâncărilor şi a cuvintelor scapă de pofta ochilor şi-şi îmblânzeşte mânia care vine din lipsa răsuflării. Căci, înainte de toate, de acestea trebuie să aibă grijă şi să se sârguiască în tot chipul nevoitorul. Fiindcă prin ele se împuterniceşte viaţa lucrătoare şi prin ele se întăreşte cea contemplativă”[9].

---

[1] SEP 4/I, p. 306

[2] Origen, Omilii la Geneză, V, 1

[3] SEP 4/I, p. 306

[4] Sf. Vasile cel Mare, Constituţiile ascetice, II, 2

[5] BBVA, p. 763

[6] SEP 4/I, p. 306

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[8] Sf. Ioan Scărarul, Scara, P II, 38

[9] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 52