PSALMUL 98 – Un psalm al lui David.
„Ultimul dintre psalmii Împărăţiei. Dumnezeu este proclamat sfânt de trei ori (vv. 3; 5; 9) – cf. Isaia 6, 3. Gr. αγιος traduce ebr. qadhoş, care, la origine, înseamnă separat, pus deoparte; aşadar, în sens strict, se referă numai la Dumnezeu ca fiind Cel cu totul Altul, transcendent; în sens mai larg, despre om, ca pus deoparte pentru Dumnezeu şi apoi despre obiectele şi construcţiile sacre. Dumnezeul cel nevăzut, necuprins, neajuns cu mintea, intră totuşi în legătură cu oamenii, le vorbeşte şi le ascultă rugăciunile”[1].
1: Domnul S-a împărăţit; să se mânie popoarele;
El şade pe heruvimi: să tremure pământul.
„Fericitul Augustin observă că trei sunt psalmii care încep cu cuvintele Domnul S-a împărăţit: 92, 96 şi 98, dar ceea ce urmează imediat e diferit, şi nu fără o anumită noimă. În primul caz: Domnul întru podoabă S-a îmbrăcat, ceea ce exprimă măreţia Sa de creator al întregii lumi; în al doilea: să se bucure pământul, ceea ce înseamnă bucuria celor ce cred în El şi-I urmează căile; în cazul de faţă: să se mânie popoarele exprimă starea de spirit a celor ce, la sfârşitul veacurilor, îşi vor vedea necredinţa şi tăgada contrazise de evidenţa lui Iisus Hristos şi a judecăţii pe care El urmează s-o facă”[2]. Sau: „fericitul David arată lămurit mânia nelegiuită faţă de Hristos a celor din Israel”[3]. Să tremure pământul: „Nu e vorba de un cutremur de pământ, ci de o tremurare a lui, adică de tot ceea ce e pământesc în noi şi care nu poate fi vindecat dacă nu tremură. De îndată ce e tulburat şi scuturat, îşi redobândeşte sănătatea (Fericitul Ieronim). Tremurul înainte de vindecare ar fi ca efectele imediate şi deseori neplăcute, tulburătoare, ale unui vaccin”[4].
2: Mare este Domnul în Sion
şi înalt peste toate popoarele;
3: ele să-Ţi mărturisească numele Tău cel mare,
că de temut e şi sfânt;
şi cinstea Împăratului iubeşte judecata.
4: Tu ai pregătit îndreptar,
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacob.
„Îndreptar: totalitatea normelor după care se face o judecată şi se împarte dreptatea; fiind pregătit de Dumnezeu, el are caracter absolut, perfect, negreşelnic”[5].
5: Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui,
că sfânt este!
„Evident, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul omului spre a se înălţa. De altfel, expresia a-l înălţa pe Dumnezeu înseamnă a-I înălţa imne de laudă şi preamărire; astfel înălţându-L pe Dumnezeu, omul îşi acordă sieşi şansa de a se înălţa”[6].
6: Moise şi Aaron printre preoţii Săi
şi Samuel printre cei ce cheamă numele Lui.
Ei L-au chemat pe Domnul, iar El i-a auzit,
„Moise e numit aici preot probabil datorită rolului său de mijlocitor. ♦ După Augustin, psalmistul îi numeşte pe Moise, Aaron şi Samuel preoţi fiindcă vrea să descoperim în ei prefigurări ale lui Hristos, adevăratul Preot”[7].
7: în stâlp de nor le grăia,
fiindcă ei păzeau mărturiile Lui
şi poruncile pe care El le dăduse lor.
8: Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;
Dumnezeule, bun şi iertător Te-ai făcut lor
şi pentru toate faptele lor i-ai răsplătit.
9: Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi în muntele Său cel sfânt,
că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!
„Muntele cel sfânt, însufleţit, al lui Dumnezeu, este Născătoarea de Dumnezeu”[8].
[1] SEP 4/I, p. 249
[2] BBVA, p. 728
[3] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VI
[4] BBVA, p. 728
[5] BBVA, p. 728
[6] BBVA, p. 728
[7] SEP 4/I, p. 249
[8] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, III, 34
Ana Usca 
Comentarii recente