PSALMUL 99 – Psalm de laudă.
„La intrarea în Templu, credincioşii îşi strigă bucuria plină de recunoştinţă de a-I aparţine Domnului. Ei cheamă la această bucurie întreg pământul”[1].
1: Cu bucurie strigaţi-I Domnului tot pământul,
2: Domnului slujiţi-I întru veselie,
cu bucurie veniţi-I înainte!
3: Cunoaşteţi că Însuşi Domnul este Dumnezeu,
că El ne-a făcut pe noi, iar nu noi înşine,
că noi suntem poporul Său şi turma păşunii Sale.
„După Theodoret, imaginea turmei şi a păşunii nu indică numai stăpânirea, ci şi grija, ocrotirea”[2].
„Tot ce vom spune se cuvine să fie spre lauda Celui Preaînalt. Lui să-I închinăm fiecare cuvânt, fiecare clipă a vieţii noastre, fiecare act de recunoştinţă necurmată, căci prin Darul Lui vorbim şi trăim. El ne-a făcut pe noi, iar nu noi singuri pe noi. Domnul nostru, El ne-a făcut pe noi, ba încă ne-a înnoit de la începutul începutului, prin toată lucrarea mâinilor, prin fiecare cuvânt al sfinţilor Săi, spre a noastră mântuire”[3].
4: Cu laude intraţi pe porţile Lui,
cu cântări în curţile Sale!
5: Lui să-I aduceţi laudă, numele Lui lăudaţi-L,
că bun este Domnul, că în veac este mila Lui
şi din neam în neam adevărul Său.
Veşnicia bunătăţilor dumnezeieşti.
[1] SEP 4/I, p. 250
[2] SEP 4/I, p. 250
[3] Sf. Paulin de Nola, Harul şi mântuirea, 2
Ana Usca 
Comentarii recente